Thomas Molnar – Eu, Simah, prefectul Romei

 

Thomas Molnar,
Eu, Simah, prefectul Romei, urmat deOmul ?i ma?ina,
traducere din francez? de Manuel Valeriu,
Editura Logos,
Bucure?ti,
2013
Cartea poart? dedica?ia traduc?torului.
Not? asupra edi?iei
Aceast? carte reprezint? prima apari?ie n limba romn? a unei scrieri a profesorului universitar Thomas Molnar, a c?rui oper? nsumeaz? 44 de c?r?i ?i nenum?rate articole, publicate mai ales n Fran?a (Monde etvie, Dfense de lOccident) ?i n Statele Unite (National Review).
N?scut n 1921 la Budapesta, se stabile?te n 1927 cu p?rin?ii la Oradea, unde locuie?te pn? n 1938, cnd revine la Budapesta.
La nceputul anilor 1940 pleac? n Belgia pentru a studia la Universitatea din Bruxelles. Fiind lider al unui grup de studen?i catolici, este arestat, n septembrie1943, mpreun? cu al?i studen?i. Trece prin lag?rul de concentrare de la Buchenwald, este transferat la Strasbourg, pe urm? la Dachau, de unde este eliberat de trupele aliate chiar n ziua cnd era programat? execu?ia lui, pe 29 aprilie 1945!
Revine la Budapesta, unde nu-?i mai g?se?te p?rin?ii n via??. Este nevoit s?-?i c?tige existen?a din vnzarea a diverse m?rfuri, asociindu-se cu c?iva prieteni. Ace?tia se duc ntr-o zi la Ambasada Sovietic? din Budapesta, pentru a vinde cteva obiecte. Naivitate scump pl?tit?, pentru c? snt aresta?i pe loc. R?mas singur, tn?rul Molnar reu?e?te, cu ajutorul unui binevoitor, s? plece clandestin n Occident.
Ajunge n Austria, apoi n Olanda, unde se duce la ni?te cuno?tin?e ?i locuie?te acolo timp de trei luni. Trece apoi n Belgia, unde se pred? la Poli?ie, spunnd c? nu are acte ?i c? ar vrea s? ajung? n Fran?a. Este arestat timp de dou? luni, apoi eliberat ?i renscris ca student la Universitatea din capitala Belgiei.
ntr-una din zilele anului 1949, citind ziarul belgianLe Soir, afl? c? generalul Eisenhower va deveni pre?edinte al Universit??ii Columbia din New York. ?i ia inima n din?i ?i i scrie, pentru a fi acceptat ca student acolo. Prime?te un r?spuns pozitiv ?i, peste pu?in timp, se mbarc? pe vapor cu destina?ia New York.
Ajuns n America, ?i continu? studiile la Universitatea Columbia, fiind cam decep?ionat de nivelul intelectual modest al colegilor. Ob?ine doctoratul n Filosofie, apoi pred? n diverse universit??i din Statele Unite ?i, ca profesor invitat, din Argentina ?i Africa de Sud. Are o activitate publicistic? foarte bogat?, scriind n nu mai pu?in de patru limbi (englez?, francez?, italian?, maghiar?) ?i fiind tradus n numeroase altele.
Thomas Molnar nu a fost doar un savant de bibliotec?, a c?l?torit pe toate continentele, a stat de vorb? cu oameni de toate felurile, de la prim-mini?tri la… ?efi de trib.
Conservator prin excelen??, admirator al unor Joseph de Maistre, Charles Maurras, Russell Kirk, Georges Bernanos, profesorul Thomas Molnar reprezint? o figur? atipic? n lumea contemporan?. Opus progresismului adus de iluminism ?i marxismului, ?i ntemeiaz? opera pe spiritul tradi?iei. Iat? ce spune un discipol al s?u, filosoful canadian Jean Renaud: “ntr-o lume n care conformismul ?i limba de lemn au cangrenat spiritele ?i inimile, un om ca Thomas Molnar contrariaz? lumea modern? El a ndr?znit s? pun? sub semnul ntreb?rii o elit? atotputernic?” (Jean Renaud,Du mal moderne. Cinq entretiensavec Thomas Molnar, Ed. Beffroi, 1960).
Pentru a ne da mai bine seama de cele spuse de filosoful canadian, putem cita cteva fraze din diverse c?r?i scrise de Thomas Molnar:
“Elitele nu mai cred n democra?ie, ci doar ntr-un consiliu de administra?ie paternalist, care se poate numi grup de manageri, de exper?i, de conceptuali?ti, guvern mondial sau agen?ii omniprezente” (The Decline of the Intellectual, pp. 340-341, Meridian Books, 1961; carte reeditat? n 1994 de Transaction Publishers ?i tradus? n german?, italian?, spaniol?, maghiar?).
“Ei nu se mai supun lui Dumnezeu, ra?iunii sau misterului ntrup?rii, ci ncearc? s?-l egaleze pe Dumnezeu, s? re-creeze lumea, s? se afirme ca izvor al fiin?ei ?i al valorilor” (Le Dieu immanent, la grande tentationde la pense allemande, Ed. du Cdre, 1982, p. 11).
“O cvasi-monoclas? ia na?tere, anonim?, f?r? caracter, f?r? con?tiin?? sau identitate” (The Emerging Atlantic Culture, Transaction Publishers, 1994, p. 35).
“Aceast? utopie planetar? ajunge din urm? ideologia marxist?. Se dore?te domina?ia lumii n numele unei ideologii pe baz? economic?” (Du mal moderne, ed. cit., p. 83)
Despre carteaThe Counter Revolution(Funk & Wagnalls, 1969; tradus? n francez?, italian?, spaniol?, portughez?), filosoful James Burnham a spus c? reprezint? unul dintre cele mai importante zece diagnostice ale timpului nostru, iarLe Modle dfigur. LAmrique deTocqueville Carter(Presses Universitaires Franaises, 1978; tradus? n spaniol?) a fost comparat? de scriitorul francez Jean Raspail cu binecunoscutul studiu al lui Tocqueville.
Opera tradus? acum n limba romn? este alc?tuit? din dou? eseuri filosofice, ap?rute n 1999 n Elve?ia. Primul compar? lumea din vremea prefectului Simah al Romei (secolul IV dup? Hristos) cu situa?ia din lumea contemporan?. n articolulLa croisade de Thomas Molnar contre le monde moderne, Arnaud Ferrand-Lger afirm? c? “asemenea unui nou Simah, Thomas Molnar ia atitudine contra relativismului moral, multiculturalismului, inculturii statului, pierderii valorilor tradi?ionale, imposturii artistice. El nu ezit? s? nfrunte marile imposturi contemporane”.
Al doilea eseu,Omul ?i ma?ina, aminte?te de lucrarea lui Georges Bernanos,La France contre les robots(Librairie Plon, 1970). Dou? fraze ale lui Bernanos din cartea sus-citat? ar putea sintetizaSufletul ?i ma?ina: “O lume c?tigat? pentru Tehnic? e pierdut? pentru Libertate” (p. 20) ?i “Nu n?elegem absolut nimic din civiliza?ia modern? dac? nu admitem mai nti c? ea este o conspira?ie universal? mpotriva oric?rui fel de via?? interioar?” (p. 89).
Asemenea prietenului s?u Marcel de Corte, care se ntreba dac? evolu?ia tehnicii este cea care modific?, pn? la deformare total?, comportamentul omului (La fin dune civilisation, Ed. Remi Perrin, 2001), Thomas Molnar demonstreaz? efectele alienante ale tehniciz?rii, element de seam? al modernit??ii. Modernitate despre care spunea, ntr-un interviu acordat lui Xavier Cheneseau, c? se define?te ca fiinddispari?ia spiritualului ?i a sacrului n societatea noastr?.
Lucrarea care apare acum constituie cartea de suflet a autorului, care a plecat la cele ve?nice (20 iulie 2010) cu speran?a c? ea va ap?rea n limba romn?. Prin editarea ei, un postum omagiu este adus celui despre care cineva care l-a cunoscut ndeaproape a spus c? era un om de o integritate moral? aproape de nentlnit n ziua de azi.
Manuel Valeriu

Vox Libri nr. 28 / 2013

November 7, 2013 | Cultura  |  Leave a Comment

Vox Libri nr. 28 / 2013

PDF]

COPERTA EXTERIOARA.CDR – BIBLIOTECA JUDETEANA “OVID

Din sumarul revistei VOX LIBRI editata de Biblioteca Judeteana Deva-Hunedoara:

- De ziua limbii romane (autor: Denisa Toma, membru altmarius.ning)

- Biblionet – lumea in biblioteca mea

- Colectii de arta la editura Meridiane (autor: Marius Ionescu, creator altmarius.ning)

- Cultura majora, cultura minora (autor Constantin Cristian Bleotu, Radio Romania Cultural)

- Antonima intre polisemie si sinonime (autor: Livia Fumurescu)

- Ziua Mondiala a Muntilor Carpati (autor: Ioan Sebastian Bara)

October 29, 2013 | Cultura  |  1 Comment

Dupa cum a?i aflat, pe data de 4 noiembrie 2013, pornim din nou concursul altmarius. Din aceast? serie de concurs, r?spunsurile vor fi date numai in mesageria Ning, nefiind admis ca r?spuns dect indicarea unei litere (a, b sau c) sau a unei grup?ri de litere (dupa caz – a+b, a+c, b+c, a+b+c). V? rug?m s? nu nc?rca?i r?spunsul cu detalii inutile, pe care nu le pot prelua n transcrierea pe care o voi face la orele 20. Mesajul poate fi transmis din pagina proprie, sub titlul “Concurs altmarius” se afl? o rubric? intitulat? “Trimitere mesaj”.

O etap? de concurs va avea 20 de intreb?ri. Fiecare intrebare va fi pus? la ora 6 diminea?a (ora Romniei) si vom astepta r?spunsurile pina la ora 20 (de asemenea, ora Romniei). Nu accept?m interven?ii la concurs in afara acestor ore ?i nici nu accept?m s? se r?spund? intr-o zi la intrebarea zilei precedente.

Zilnic, vom afi?a punctajul realizat de fiecare concurent ?i punctajul total. Orice neconcordan?? cu punctajul real, rog s?-mi fie semnalat? prin aceea?i mesagerie a doua zi.

______________________________________________________________________

In ceea ce priveste sponsorul, Coltul colectionarului: Este necesar – dar nu obligatoriu, decit in cazul in care cistigati acest concurs – s? v? faceti un cont pe acel site. Nu v? costa absolut nimic, dar aveti acces la un stoc de carte de peste 50.000 de volume. In cazul in care veti cstiga acest concurs, eu voi transmite numele cstigatorului, iar dumneavoastra veti putea alege din cele 50.000 de volume ceea ce va intereseaz?. Atentie! cei 40 de lei care sunt oferiti de sponsor pot include sau nu cheltuielile postale. Acest lucru depinde strict de dumneavoastra. Bineinteles ca puteti cump?ra in valoare mai mare de 40 de lei, iar la primirea prin po?ta sau curier a pachetului veti pl?ti doar diferen?a.

Coltul colectionarului are un sistem foarte bine dezvoltat pe site-ul propriu: daca ve?i dori sa cump?ra?i si alte c?rti de pe site, pl??ile se pot face si cu cardul, iar pachetele pot fi trimise si prin curier. In plus, exist? un sistem de trimiteri internationale, fiind acoperite toate ??rile din Europa, America de Nord si de Sud, mare parte din ??rile din Asia, Africa de Nord.

Pentru cei care doresc nscrierea pe site-ul Col?ul colec?ionarului, exist? posibilitatea unor reduceri substan?iale de pre?uri prin folosirea urm?torului cod

Acest cod poate aduce reduceri de 20% la orice achizi?ie de carte

V? a?tept?m la concurs! Vom mai cauta si alti sponsori, pentru a acoperi si locurile II si III.

Altmarius

Pentru orice om este important sa stie cine este si de ce se afla aici. Din acest punct de vedere, spune autorul, obiectivele stiintei si religiei sunt apropiate, daca nu chiar identice. Dar succesul nostru ca specie, sustine el, se datoreaza inteligentei, cunoasterii si nu emotiilor. De asta,pentru Carl Sagan, doctrina religiei -Crede si nu cerceta- contravine insasi esentei umane, care este definita ca specie si isi datoreaza progresul,curiozitatii.

Pentru a afla cine suntem trebuie sa intelegem mai intai unde si in ce moment ne aflam:

Traim intr-un Univers unde intunericul este preponderent, lumina fiind o raritate. Rarele surse de lumina le constituie stelele, iar stelele, o mare de lumi din care lumea in care traim este o parte insignifianta. Doar in galaxia noastra,Calea Lactee, exista cateva sute de milioane de stele, din care Soarele este doar una, iar numarul galaxiilor din Univers este mai mare decat numarul stelelor din Calea Lactee ( se presupune ca numarul total al stelelor ar fi 1 urmat de 23 de zerouri!). Acest numar imens de lumi nu a fost luat in calcul, nici macar superficial, de nicio religie. Multe religii isi reprezinta zeii prin statui foarte inalte sau constructii marete in ideea de a ne face sa ne simtim neinsemnati,cand, o simpla contemplare a cerului ar fi suficienta pentru a ne da un sentiment de evlavie. Dar evlavie fata de ce?

Dinamica astronomica, evolutia lumilor nu ne duc catre o concluzie teologica particulara: desi exista o multitudine de lumi in Univers, acestea se nasc si mor, ca si noi, oamenii; Planetele, stelele cunosc stadii de evolutie si cu toate sunt supuse sfarsitului, ori asta este un punct de vedere diferit de conceptul traditional al unei Divinitati care ar trebui sa asigure bunastarea fapturilor sale. De ce trebuie sa creeze Dumnezeu fapturi pe care sa le confrunte apoi cu teama de moarte? De ce nu creeaza fapturi fericite si nemuritoare ca El? De ce este zeul unei lumi atat de mici? De ce Atotputernicul, stapan peste milioane de lumi la fel de dependente de el, ar fi lasat grija fata de ele deoparte si a venit sa moara in lumea noastra deoarece, se spune, un barbat si o femeie au muscat dintr-un mar ?

Mai mult decat atat, odata cu progresul stiintei s-au petrecut o serie de atacuri la adresa vanitatii umane :

Nu suntem centrul Universului Pamantul se afla intr-o galaxie indepartata, nesemnificativa ; nu se afla nici macar in centrul sistemului sau solar, iar steaua sa Soarele, nu se invarte in jurul lui, ci invers ( aceasta idee fusese postulata inca din sec 15, de catre Copernicus, dar a fost acceptata ca adevar abia in 1920, din cauza impotrivirii opresive a Bisericii) Pamantul este mult mai batran decat ne asteptam ( conform Bibliei ar fi trebuit sa aiba aprox 6000 de ani, creationistii inca sustin acest lucru) Dar,conform dovezilor geologice si paleontologice, Pamantul are 4 500 milioane de ani, iar rasele umane abia cateva milioane adica noi reprezentam o miime din istoria Pamantului . Cu cat varsta Pamantului ar fi mai mica cu atat rolul omului in istoria Pamantului ar fi fost mai mare- dar iata ca am fost retrogradati de la o pozitie centrala (cum sustine Biblia) la un incidentala.Evolutia insasi este o descoperire care a contrazis doctrinele teologice, pentru ca astfel am aflat ca nu am fost instalati aici intr-un mod deosebit,diferit de cel al celorlalte plante si animale. Mai mult decat atat, toate trasaturile pe care noi le-am dezvoltat prin evolutie sunt unice : de ce avem 10 degete? Pentu ca intamplarea a facut sa evoluam dintr-un peste devonian care avea 10 falange si nu 12, 5 sau alt numar. Aceasta evolutie nu poate fi la fel pentru eventualele alte vieti din Univers. Aceasta descoperire l-a facut pe Arthur C. Clarke sa afirme ca doctrina crestina, a omului facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este ca o bomba cu efect intarziat asezata la temelia crestinismului si programata sa explodeze daca vor fi descoperite creaturi inteligente pe alte planete.
Toate aceste teorii neaga valoarea de adevar a Bibliei ( de altfel autorul arata ca si scrierile sfinte ale celorlalte religii pot fi demontate cu usurinta). Dar bineinteles, asta nu neaga existenta unei puteri divine . Daca numim Dumnezeu suma totala a legilor fizicii, adica existenta legilor naturii, asa cum sustineau Einstein sau Spinoza, atunci toti suntem credinciosi. Daca numim Dumnezeu o forta superioara care ne-a creat, atunci se nasc nesfarsite intrebari:

Cine l-a creat pe Dumnezeu, sau de unde vine?
Exista in fapt o aparitie reala la care oamenii sa fi fost martori ? este ciudat ca aparitiile si viziunile divine apar in functie de specificul local: de ce nu apare Fecioara Maria in viziuni ale popoarelor din Orient, de ce nu apar zeii hindusi in viziuni ale europenilor ?
Cine este mai batran ? Dumnezeu sau Universul ? A existat Universul dintotdeauna sau a fost creat la un moment dat ? Exista o parere unanima ca Universul s-a format acum 13 mld de ani, in urma unei explozii. Si atunci ce s-a intamplat inainte de asta? Universul a fost creat de Dumnezeu, sau pur si simplu traim intr-un Univers oscilant, care este supus la expansiuni si contractii ? Sau exista un numar infinit de Universuri care se nasc si mor..
De ce in nicio carte sfanta nu apar informatii despre Univers, ci doar despre Pamant? Daca ar fi fost revelatii divine s-ar fi referit la Dumnezeu ca stapan al Universului si nu doar al unei mici Planete, singura cunoscuta in vechime.
Urmeaza apoi argumentele morale : de ce in toate cazurile, in istoria omenirii,este necesar ca Dumnezeu sa intervina in problemelor oamenilor, asa cum presupun toate religiile?De ce exista o lista intreaga de lucruri pe care Dumnezeu le pretinde oamenilor sa le faca si nu face EL totul bine de la inceput?

Indiferent de intrebari si de raspunsurile teologilor- deloc convingatoare pentru un om de inteligenta si eruditia lui Sagan (el demonteaza in carte toate argumentele )- nimeni nu neaga rolul pozitiv pe care religia l-a jucat sau a incercat sa-l joace de-a lungul secolelor . Dar si aici se nasc alte intrebari: are cu adevarat religia un rol in a-i face pe oameni mai buni, sau este doar o intentie buna dar ignorata atunci cand exista alte interese? Autorul isi incheie pledoaria cu punerea in discutie a altui dicton religios: Iubeste-ti dusmanii . Acest dicton nu s-a nascut la crestini, el exista si la iudei si la budhisti,cu cateva secole inainte de Isus. Dar din pacate nu este respectat de niciuna din natiunile care jura cu mana pe Biblie, sau sunt mandre de traditiilor lor crestine, iudaice sau budhiste; eternele razboaie, cursele inarmarilor, acum mai periculoase ca niciodata, o demonstreaza. Si este pacat,spune Sagan, ca specia cea mai inteligenta de pe Pamant sa dispara, pentru ca am inventat mijloacele de sinucidere si nu avem nicio arma reala de lupta impotriva lor iar religia ar putea fi una. Orice specie de pe acest Pamant este condamnata la disparitie, dar in milioane de ani. Ar fi tragic ca specia umana, singura care se crede privilegiata si nemuritoare, sa dispara in doar un milion de ani, pentru ca nu a avut intelepciunea si nu a gasit mijloacele sa lupte.
[www.stiinta.info] Sursa original?: karte.ro

http://www.isciv.ro/varia/din-presa-de-altadata/177- furnica -1915.html.

Furnica 1915

Revista umoristic? Furnica prezint? n stilu-i caracteristic situa?ia politic? din Romnia anului 1915. Eroii principali ai caricaturilor: regele ferdinand ?i prim-ministrul Ion I.C. Br?tianu. Subiectul: neutralitatea Romniei n Primul R?zboi Mondial ?i presiunile venite asupra liderilor politici din diferite p?r?i pentru a hot?r intrarea ??rii n r?zboi.

Expozitie la MNAR

August 13, 2010 | Cultura  |  Leave a Comment

S-a deschis o expozi?ie la MNAR. Deci hai cu Dracula la muzeuNicoleta Zaharia HISTORIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/stiati/articol/s-deschis-o-expo…

La Muzeul Na?ional de Art? al Romniei poate fi v?zut? pn? la 10 octombrie expozi?ia Dracula voievod ?i vampir.

Expozi?ia de la MNAR a fost prezentat? n urm? cu doi ani la Schloss Ambras din Innsbruck , cu ocazia anivers?rii a 111 ani de la publicarea romanului Dracula de Bram Stoker, cnd a fost redeschis? discu?ia asupra personajului istoric Vlad ?epe? ?i asupra vampirismului, ntr-un context documentar realist. Una dintre piesele-cheie ale expozi?iei de la Muzeul Na?ional de Art? al Romniei l reprezint? portretul voievodului Vlad ?epe?, conservat de mai bine de 400 de ani la castelul Ambras.

Vizitarea expozi?iei ncepe cu explorarea legendelor ?esute n jurul voievodului valah din secolul al XV-lea. Despre personalitatea lui Vlad III Dracula afl?m dintr-o serie de documente ?i portrete. Una dintre cele mai interesante piese din aceast? sec?iune este un cripto-portret al voievodului (portret deghizat): panoul Hristos n fa?a lui Pilat (n fizionomia lui Pilat recunoa?tem tr?s?turile lui Vlad ?epe?). Urmeaz? cea de-a doua sec?iune a expozi?iei care ilustreaz?, printr-o serie de arme ?i portrete, conflictele dintre turci ?i cre?tini n Europa de Sud-Est n secolele XV-XVIII.

Mitul vampirismului este abordat n cea de-a treia sec?iune. Pot fi v?zute aici gravuri de epoc?, scrisori, tratate pentru vindecarea de boala vampirismului, noti?ele ?i ciornele romanului Dracula de Bram stoker (1897), dar ?i fragmente din texte literare care fac referire la vampiri ?i creaturi supranaturale, semnate de Homer, Goethe, Byron. Ultima parte a expozi?iei urm?re?te cum a evoluat figura lui Dracula n cinematografia interna?ional?, fiind prezentate afi?e ?i imagini din filme celebre : Dracula (SUA, 1931, cu Bla Lugosi), Dracula, Prince of Darkness (Marea Britanie, 1965, cu Christopher Lee ), Blood for Dracula (Fran?a-Italia, 1974, produc?tor Andy Warhol ). n cadrul expozi?iei pute?i viziona, zilnic, filmul Nosferatu-Simfonia groazei (Germania, 1922

Thomas Mann

August 12, 2010 | Cultura  |  Leave a Comment

Thomas MannDe la Wikipedia, enciclopedia liber?
Paul Thomas Mann

thomas mann n 1937
Na?tere 6 iunie 1875]
Lbeck, Germania
Deces 12 august 1955 (80 ani)
Kilchberg, Elve?ia
Profesiune romancier, eseist
Na?ionalitate german
Genuri roman, eseu, povestiri
Semn?tur?
Premiul Nobel pentru Literatur?, 1929

Paul Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lbeck d. 12 august 1955, Kilchberg, n apropiere de Zrich) a fost romancier german, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatur? pe anul 1929 (pentru romanul Casa Buddenbrook).

Motiva?ia Juriului Nobel
“…n principal pentru marele roman “Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost ntmpinat cu o constant sporit? apreciere ca o oper? clasic? a literaturii contemporane”[1]

Date biografice
S-a n?scut la 6 iunie 1875 la Lbeck, fiind fratele mai mic al romancierului ?i dramaturgului Heinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann, bogat negustor de grne ?i senator ?i al Juliei Mann, n?scut? de Silva Bruhns, descendenta unui german ?i a unei braziliene. ?i-a f?cut studiile la Mnchen, unde a tr?it ?i a scris de altfel o lung? perioad?, ntre 1891 ?i 1933. Lucreaz? la o societate de asigur?ri ?i colaboreaz? la periodicul satiric “Simplicissimus”. ntre anii 1895 – 1897 c?l?tore?te mpreun? cu fratele mai mare Heinrich, n Italia iar n 1905 se c?s?tore?te cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea ?ase copii (patru vor deveni, la rndu-le, scriitori). Debuteaz? n 1898 cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann pentru ca, n 1901, publicnd romanul Buddenbroocks s? ob?in? un imens succes public ?i n critic?. n 1919 este ales ” Doctor Honoris Causa ” al Universit??ii din Bonn iar n 1926 devine membru al Academiei prusace de literatur?. Dup? instaurarea hitlerismului, n prim?vara lui 1933, nazi?tii afla?i la putere declan?eaz? o campanie violent? mpotriva lui, i se retrag titlurile ?i i se confisc? bunurile. ntre anii 1934 ?i 1938 locuie?te n Elve?ia, la Ksnacht unde public? revista “M?sur? ?i valoare” n care militeaz? “pentru cultura german? liber?”. n 1938 emigreaz? cu toat? familia n SUA, primind n 1944 cet??enia american?. Revine n Germania n 1949 pentru o conferin?? despre Goethe la Frankfurt am Main ?i la Weimar, dar se stabile?te, n 1952, n Elve?ia, lng? Zrich. A murit la 12 august 1955 n urma unei arterioscleroze. Umanismul social, democratic ?i militant este caracteristic marelui prozator care a fost totodat? ?i o mare con?tiin?? a epocii sale ce a intuit timpuriu sensul antiumanist al doctrinei politice naziste ?i l-a denun?at n conferin?e ?i n scris, afirmndu-se ca un radical ap?r?tor al valorilor spirituale ale umanit??ii dispre?uite ?i batjocorite de fascism. (“Declar deschis c? m? lipsesc de omagiile care nu relev? ?i nu respect? leg?tura organic? dintre tot ceea ce am creat vreodat? ca artist ?i lupta mea actual? mpotriva celui de-al “treilea Reich”).

Bibliografie
A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dram? epic?, numeroase eseuri; un amplu jurnal ?i o r?sfirat? coresponden?? i ntregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, Casa Buddenbrook, Muntele vr?jit, tetralogia Iosif ?i fra?ii s?i, Doctor Faustus mpreun? cu patru romane mai pu?in cunoscute, Alte?a regal?, Lotte la Weimar, Alesul, M?rturisirile escrocului Felix Krull. Dintre povestiri, celebre cu deosebire sunt Tonio Krger, Moarte la Vene?ia, Mario ?i vr?jitorul, Capetele schimbate ?i Legea. Majoritatea eseurilor a consacrat-o unor scriitori, cu prec?dere germani, dar ?i ru?i, precum ?i ctorva filosofi, psihologi ?i compozitori germani.

Opera

Romane
?Buddenbroocks (Casa Buddenbrook), (1901)
?Knigliche Hoheit (Alte?? Regal?) (1909)
?Der Zauberberg (Muntele vr?jit), (1924)
?Lotte in Weimar (Lotte la Weimar), (1939)
?Doktor Faustus, das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkhn, erzhlt von einem Freunde (Doctor Faustus, via?a compozitorului german Adrian Leverkhn povestit? de un prieten), (1947)
?Der Erwhlte (Alesul), (1951)
?Bekenntnisse des Mochstaplers Felix Krull (Confesiunea escrocului Felix Krull), (1954)
Nuvele
?Der Kleine Herr Friedmann (Micul domn Friedmann), (1889)
?Tristan, (1903)
?Der Tod in Venedig (Moartea la Vene?ia), (1912)
?Das Wunderkind (Copilul minune), (1914)
?Mario und der Zauberer (Mario ?i vr?jitorul), (1930)
Poem dramatic
?Florenza (1905)
Tetralogie epic?
?Joseph und seine Brder (Iosef ?i fra?ii s?i)
?vol. I (1933)
?vol. II (1934)
?vol.III (1936)
?vol.IV (1943)
Eseuri
?Friedrich und die grose Koalition (Frederic ?i marea coali?ie), (1915)
?Betrachtungen eines Unpolitischen (Considera?iile unui apolitic), (1918)
?Adel des Geistes (Noble?ea spiritului), (1945)
?Altes und Neues (Vechi ?i nou), (1953)
Povestiri
?Das Gesetz(Legea), (1944)
Note
1.^ Laurea?ii Premiului Nobel pentru Literatur? – Almanah “Contemporanul”, 1983 , pag 203
Leg?turi externe
Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Thomas MannLa Wikicitat g?si?i citate legate de Thomas Mann.?en Autobiografie

Fernando Arrabal

August 11, 2010 | Cultura  |  Leave a Comment

Fernando Arrabal

Fernando Arrabal, 2008
Born Fernando Arrabal Tern
August 11, 1932 (1932-08-11) (age 77)
Melilla, Spain
Occupation playwright, screenwriter, film director, novelist and poet
Nationality Spanish
Period 1950s-present

——————————————————————————–

Fernando Arrabal Tern (born August 11, 1932 in Melilla, Spain) is a Spanish playwright, screenwriter, film director, novelist and poet. He settled in France in 1955, he describes himself as desterrado, or half-expatriate, half-exiled.

Arrabal has directed seven full-length feature films; he has published over 100 plays, 14 novels, 800 poetry collections, chapbooks, and artists books; several essays, and his notorious Letter to General Franco during the dictators lifetime. His complete plays have been published in a number of languages, in a two-volume edition totaling over two thousand pages. The New York Times theatre critic Mel Gussow has called Arrabal the last survivor among the three avatars of modernism.

In 1962 Arrabal co-founded the Panic Movement with Alejandro Jodorowsky and Roland Topor, inspired by the god Pan, and was elected Transcendent Satrap of the Collge de Pataphysique in 1990. Forty other Transcendent Satraps have been elected over the past half-century, including Marcel Duchamp, Eugne Ionesco, Man Ray, Boris Vian, Dario Fo, Umberto Eco and Jean Baudrillard.

A friend of Andy Warhol and Tristan Tzara, Arrabal spent three years as a member of Andr Bretons surrealist group.

Arrabals theatre is a wild, brutal, cacophonous, and joyously provocative world. It is a dramatic carnival in which the carcass of our advanced civilizations is barbecued over the spits of a permanent revolution. He is the artistic heir of Kafkas lucidity and Jarrys humor; in his violence, Arrabal is related to Sade and Artaud. Yet he is doubtless the only writer to have pushed derision as far as he did. Deeply political and merrily playful, both revolutionary and bohemian, his work is the syndrome of our century of barbed wire and Gulags, a manner of finding a reprieve.
The Dictionary of Literatures in the French Language (Dictionnaire des littratures de langue franaise; Editions Bordas.)
Contents [hide]
1 Childhood (1932-1946)
2 Youth (1946-1956)
3 Prizes
4 Films
5 Short films
6 Operas
7 Novels
8 Artist’s books
9 Poetry
10 Plays
11 Painting
12 Essays and Nonfiction
13 Chess
14 References
15 External links

[edit] Childhood (1932-1946)
Fernando Arrabal (Tern is his second family name) is son of the painter Fernando Arrabal Ruiz and Carmen Tern Gonzlez. On July 17, 1936, when insurrections within the military were staged against the constitutional government of the five-year-old Second Spanish Republic, launching the Spanish Civil War, Fernando Arrabals father remained faithful to the Republic. As a result, he was sentenced to death for mutiny. His sentence was later commuted to thirty years imprisonment. Fernando Arrabal Senior was transferred between prisons, from Santi Espiritu in Melilla to Monte Hacho in Ceuta, where he attempted suicide, as well as Ciudad Rodrigo and Burgos. Finally, on December 4, 1941, he was sent to the Burgos Hospital, on the pretext of being mentally ill. Later research has implied that he feigned psychological illness in order to be transferred to a lower security prison. On December 29, 1941, Fernando Arrabal Senior escaped from the hospital in his pyjamas, despite three feet of snow covering the countryside. He was never seen again, despite extensive researches carried out years later.

His son Fernando Arrabal has written: Without trying to compare what is incomparable, when I confront these twilight episodes (and quite often without any logical connection), I often think of that scapegoat, my father. The day on which the Uncivil War began, he was locked up by his compassionate companions in the flag room of the Melilla military barracks. He was meant to think carefully, since he risked a death sentence for mutiny if he did not join them in their insurrection (alzamiento). After an hour, Lieutenant Fernando Arrabal summoned his ex-comrades already! to inform them that he had pondered long enough. Today, because of t.i. precedent, must I serve as witness, example, or symbol, as he did, of the most fundamental occurrences? I, who am a mere exile. If I am taken away from my beloved numerics, everything around me leads to over-the-counter confusion and disorder. I have no wish to be a scapegoat like my father, I only ask to die while still living, whenever Pan so wishes.

Meanwhile, in 1936, Arrabals mother returned to Ciudad Rodrigo with little Fernando, and soon found a job at Burgos, then the capitol of the Nationalists and headquarters of General Francos government. In 1937 Fernando was enrolled in a local Catholic school until 1940, when after the end of the Civil War, his mother moved again, to Madrid.

In 1941, Fernando Arrabal was awarded the national prize for gifted children. He continued his studies at Las Escuelas Pas de San Antn, a church school whose distinguished pupils over the years also included Victor Hugo and Jacinto Benavente y Martnez. Later Arrabal also studied at another distinguished Madrid establishment, Colegio Padres Escolapios De Getafe. An avid reader, young Arrabal was also eager to experience life.

[edit] Youth (1946-1956)
In 1947, when his mother ordered him to attend preparatory classes for entrance to the Academia General Militar, Arrabal reacted by playing hooky. As a result, in 1949 he was sent to Tolosa (Guipuzcoa) where he studied business at the Escuela Terico-Prctica de la Industria y el Comercio del Papel. By 1950, he began to write several plays which have remained unpublished.

In 1951 began work in the paper industry at la Papelera Espaola. He moved to Valencia where he passed his bachillerato, the first non-compulsory educational option in Spain for those wishing to go on to university. He later moved to Madrid, where he began legal studies. During these years he frequented the venerable cultural institution Ateneo de Madrid as well as poets from the Postismo school, while polishing his early play Picnic (then titled The Soldiers) and wrote El triciclo ( at first titled Men With a Tricycle.).

In 1954 he hitchhiked to Paris in order to attend a performance of Brechts Mutter Courage und ihre Kinder given by the touring Berliner Ensemble. in Madrid later that year he would meet Luce Moreau, who became his wife. In 1955 he was awarded a three months scholarship to study in Paris, during which time he lived at the Colegio de Espaa at the Cit Universitaire. At this time he suffered a serious relapse of tuberculosis. He always considered this ailment as a lucky mishap which allowed him to move permanently to his veritable homeland, that of Kundera and Vives, Saint Ignatius of Loyola and Picasso: exile.

[edit] Prizes
Although he is one of the most controversial writers of his time, Arrabals work has been recognized throughout the world, with honors including the Grand Prize for Theatre of the Acadmie Franaise, the Premio Mariano de Cavia for journalism, the Nabokov Prize for novel writing, the Espasa Prize for Essay Writing, the World Theater Prize, etc. In 2001, he was runner-up for the Premio Cervantes, nominated by Camilo Jos Cela and Jos Hierro. He was reportedly a finalist for the Nobel Prize in 2005, a prize which several institutions and personalities solicited for him. On July 14, 2005, he was named to Frances Lgion d’honneur. In 2007 he was awarded a doctorate of letters Honoris Causa by the Aristotle University of Thessaloniki, Greece. Among his other honors include:

2008

Hijo adoptivo de Ciudad Rodrigo (Espaa).
“Ciudadano de honor” Erlanger (Alemania)
“Fronteira do Pensamento” con Bob Wilson, Win Wenders, Philip Glass y Bernard Henri Levy. Porto Alegre (Brasil).
2007

Prix Spinoza (Festival Teranova)
Doctor Honoris Causa. Thessalonique (Grce)
Max de Honor, Teatro (Espagne)
Prix Pasolini, cinma (Pars)
2006

Gran Prix dInterprtation (Festival de Quend, film : Avida )
Citoyen dhonneur de Spa (Belgique).
Cls de la ville de Fontenay (France)
2005:
Arrabal was decorated with the French Legion of Honor on July 14, 2005.
Checa Association of Film Directors Prize. Ren Char Gold Medal, Avignon Festival.
2004
First Panic Award, International Book Fair (Brussels)
Francisco de Vitoria Prize (Puerto Rico)
Wittgenstein Prize (University of Murcia)
2003
National Literary Award (Spain)
Gold Medal of San Fando (Buenos Aires)
2002: Gold Medal of the City of Avignon
National Theatre Award 2001 (Spain)
2000: National Literary Prize (Spain)
1999: Alessandro Manzoni Poetry Prize (Italy)
1998: Prize of the Society of Authors (France)
1995: Officer of Arts and Letters (France)
1993: Theatre Prize of the Acadmie Franaise
Since 1990, Arrabal has held the honorary title of “Transcendent Satrape” in the College of Pataphysics (Collge de Pataphysique). This group, founded in 1948 in homage to the French author Alfred Jarry (1873-1907) has named previous Transcendent Satrapes (transcendents satrapes) such as Camilo Jos Cela, Ren Clair, Jean Dubuffet, Marcel Duchamp, Max Ernst, M. C. Escher, Eugne Ionesco, Michel Leiris, Man Ray, The Marx Brothers, Joan Mir, Jacques Prvert, Raymond Queneau, and Boris Vian. After Arrabal received this honor, other Transcendent Satrapes have been named, including Roland Topor, Umberto Eco, and Dario Fo.
1986: Fine Arts Gold Medal of the Ministry of Culture (Spain)
1983: Chevalier of Arts and Letters (France)
In 1982 Arrabal received the Nadal Prize, for “La torre herida por el rayo”
1976: Obie Award for Theater (New York)
1965 Lugn-Po Theatre Prize (France).
1959: Ford Foundation Award with Italo Calvino, Hugo Claus, Charles Tomlinson, Gnter Grass and Robert Pinget (New York).
[edit] Films
1970 Viva la muerte; A co-production of Isabel-Films (Paris) and S.A.T.P.E.C. (Tunis), starring Nuria Espert, Ivan Henriques, and Anouk Ferjac.
1972 J’irai comme un cheval fou, (I Will Walk Like A Crazy Horse); produced by the Socit Gnrale de Production – Babylone Films, starring Emmanuelle Riva, Hachemi Marzouk, and Clark Shannon.
1975 L’arbre de Guernica, (The Guernica Tree); produced by C.V.C. Communication, Federico Mueller, and Harry N. Blum; starring Maria Angela Melato and Ron Faber.
1980 L’odysse de la Pacific (Pacific Odyssey), produced by Babylone Films, starring Mickey Rooney and Monique Leclerc.
1981 Le cimetire des voitures (The Automobile Graveyard), a co-production of Antenne 2 and Babylone Films, starring Alain Bashung and Juliette Berto.
1992 Adieu, Babylone! (Farewell, Babylon!) a production of Antenne 2-Cinecim, starring Llia Fischer and Spike Lee.
1998 Jorge Luis Borges : Una vida de poesa, (Borges, a Life in Poetry) a production of Alphaville/Spirali (Italy), starring Llia Fischer and Alessandro Atti.
In 2005 a 3-DVD box set of Arrabals most renowned films was released by Cult Epics including Viva La Muerte, I Will Walk Like A Crazy Horse, and The Guernica Tree. Fernando Arrabal (who has been awarded the Premio Pier Paolo Pasolini for his contributions to cinema) has written and directed seven feature-length films (released on DVD by Cult Epics and Wanda Films).

Several of Fernando Arrabals plays have been adapted for the screen, including Le Grand Crmonial (directed by Pierre-Alain Jolivet); El triciclo (directed by Luis Argueta); El ladrn de sueos (directed by Arroyo), Pique-nique (directed by Louis Snchal), Guernica (directed by Peter Lilienthal), Fando et Lis (directed by Alejandro Jodorowsky), etc.

Viva la muerte is an absolute masterpiece, one of the most astonishing I have seen in my lifetime (Andr Pieyre de Mandiargues); Arrabal is ferociously original (John Parrack, Rolling Stone); An audacious, paroxistic, and artistically successful work (Amos Vogel, Village Voice); I prefer Arrabal to Fellini or Ingmar Bergman… he is to cinema what Rimbaud is to poetry. (Raymond-Lopold Bruckberger, Le Monde).
[edit] Short films
1978 Sang et or (Blood and Gold), an Antenne 2 production, starring Edgar Rock and Joshua Watsky.
1990 checs et Mythe (Chess and Myth), an Antenne 2 production, starring Jol Lautier, Roland Topor, Julie Delpy, and Gabriel Matzneff.
1991 New York. New York!, an Antenne 2 production, starring Tom O’Horgan, Melvin Van Peebles, and Tom Bishop.
[edit] Operas
On February 13, 2009 Arrabals opera Faustbal, to music by Leonardo Balada will have its world premiere at the Teatro Real de Madrid, staged by the Comediants of Barcelona. Arrabal explains: Faustbal is a woman who, in the third millennium, is the reincarnation of Alfred Jarrys Doctor Faustroll, a new doctor Faust who asks God and Lucifer for words and prayers so that love and charity might be unified. Nothing can satisfy the hurricane of her scientific curiosity, nor calm the storms of her desires. A genius, very beautiful, and enriched by her transports and transfigurations, she vows a torrid love for her Amazon. She leaps between galaxies while the war to end all civilization rages, and moves through space at supersonic speed. Confronting her, Margarito, supreme leader of the armed forces, dons the armor of brutal, electronic repression. He is madly in love with Faustbal under the skys cupola. He tries to possess her through the torrent of his tower, employing the services of Mephistopheles himself. Jess Lpez Cobos, music director of the Teatro Real de Madrid, will conduct the world premiere, which will be sung by sopranos Ana Ibarra and Mara Rodrguez. The mezzo-soprano Cecilia Diaz will sing the role of the Amazon, while tenors Gerhard Siegel and Eduardo Santamara will be the two Margaritos, bass Stefano Palatchi will perform the role of God, and baritones Tomas Tomasson and Lauri Vasar will be Mephistopheles.

Four other operas with librettos by Arrabal have been staged, and the author describes them as always having been as complex, yet suffering from as few complexes, as did Faustroll. They are as follows:

Apokaliptica, with music by Milo Kelemen.
Lopra de la Bastille, with music by Marcel Landowski.
Picknick im Felde, with music by Constantinos Stylianou
Guernica, with music by Ostfiend Busing.
In October 1985, Arrabal made his debut as an opera stage director at the Opra Royal de Belgique, where he directed Fallas La vida breve and Granadoss Goyescas. Of course, Arrabal comments, under my direction the onstage chorus was nude, or to be more precise, panically covered with clay.

In 1994 Chamber Made Opera produced the opera ‘The Two Executioners’. Libretto by Douglas Horton and Music by David Chesworth. It ran for two seasons in Melbourne Australia 1994 and 1996 at the Matlhouse Theatre. “Easily the most impressive and memorable piece of music theatre in 1994…” The Independent Monthly. Australia.

[edit] Novels
Baal Babylone (1959) (Baal Babylon, ed. Grove Press, New York, 1960; ed. Luchterhand, Berlin, 1960; ed. Lerici, Milan, 1960; Ed. De Bezige Bij, Amsterdam, 1972).
L’enterrement de la sardine, ed. Julliard, 1961 (The Burial of the Sardine, ed. Calder and Boyars, London, 1966; El entierro de la sardina, Barcelona, Destino, 1984).
Ftes et rites de la confusion, ed. Alfaguara, Madrid, Barcelona, 1966. (Riten und Feste der Konfusion, ed. Joseph Melzer, Stuttgart, 1969).
La Tour prends garde, ed. Grasset, Paris 1983. (La torre herida por el rayo, Barcelona, Destino, 1983; Destino libro, 1984; Crculo de Lectores, 1984; A Torre ferida pelo Raio, ed. Inquirito, Lisboa, 1982; Hohe Trme trifft der Blitz, ed. Kiepenheuer & Witsch, Colonia, 1986; The Tower Struck by Lightning, ed. Viking, New York, 1988).
La Reverdie, ed. Christian Bourgois, Paris, 1985.
La vierge rouge, ed. Acropole, Paris, 1986 (La virgen roja, Barcelona, Seix Barral, 1987; A Virgen Vermelha, ed. Dom Quixote, Lisboa, 1987; A Virgen Vermelha, ed. Nova Frontera, Botafogo, 1988; Die rote Jungfrau, ed. Steidl, Gttingen, 1990; The Red Virgin, Penguin Books, New York, London, 1993).
La fille de King-Kong ed. Acropole, Paris, 1988 (La hija de King Kong, Barcelona, Seix Barral, 1988;
L’ extravagante croisade d’un castrat amoureux, ed. Ramsay, Paris, 1989 (La extravagante cruzada de un castrado enamorado, Barcelona, Seix Barral, 1990).
La tueuse du jardin d’hiver, ed. criture, Paris, 1994
Le funambule de Dieu, ed. criture, Paris, 1998
Port disparu, ed. Plon, Paris, 2000
Champagne pour tous, ed. Stock, Paris, 2002.
Como un paraso de locos, 2008
[edit] Artist’s books
Arrabal has created over seven hundred artists’ books with Salvador Dal, Ren Magritte, Roland Topor, Julius Baltazar, Antonio Saura, Olivier O. Olivier, Maxime Godard, Jean Cortot, Camacho, Ralph Gibson, Enrico Baj, Gustavo Charif, Milan Kundera, Michel Houellebecq and many others:

1975 L’odeur de Saintet, (Ed. Yves Rivire, Paris). With Antonio Saura. 2 copies.
1980 Cinq sonnets, cincq eaux-fortes, (Ed. Andr Biren, Paris). With Balthazar. 80 copies.
1991 Sous le flux libertin, (Ed. Robert et Lydie Dutrou, Paris). With Jean Cortot.
2004 Triptyque, (Ed. Men, Cuenca). With Catherine Millet and Michel Houellebecq. 36 copies.
2008 Clitoris, poem with 56 translations (including the Czech version by Milan Kundera).
[edit] Poetry
His books include:

1963: La pierre de la folie, (Ed. Julliard, Paris).
1965: Cent sonnets, (Ed. El Ultimo Parnaso, Saragossa).
1985: Humbles paradis, (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1993: Libert couleur de femme ou Adieu Babylone, Pomes cinmatographiques, (Ed. Rougerie, Mortemart).
Arrabalesques – Lettres Julius Baltazar, (Ed. Rougerie, Mortemart).
1997: Diez poemas pnicos y un cuento, (Ed. Caja Sur y Rute, Crdoba).
La Pierre de la folie (ed. Julliard, Paris, 1963) and “Humbles paradis” (ed. Christian Bourgois, 1985).

[edit] Plays
Arrabal has published over one hundred plays in nineteen volumes, performed around the world. His plays include, with selected translations noted:

1952
Le toit (unpublished).
Le Char de foin (unpublished).
La blessure incurable (unpublished).
1958
Oraison (Ed. Julliard, Paris) (Plays, Vol. 1. (Orison, etc. Trad. de Barbara Wright, London, Calder and Boyars, 1962); (Orazione, etc., ed. Lerici, Milan, 1962).
Les deux bourreaux (Ed. Julliard, Paris) (The two executioners, tr. Richard Howard, New York, Grove Press, 1960); (Plays, Vol. 1. The Two Executioners, etc., tr. Barbara Wright, London, Calder and Boyars,1962); (I due Carnefici, etc., ed. Lerici, Milan, 1962).
Fando et Lis (Ed. Julliard, Paris) (Plays, Vol. 1. (Fando and Lis, etc.) tr. Barbara Wright, London, Calder and Boyars,1962
Le cimetire des voitures (Ed. Julliard, Paris) (The Automobile Graveyard, tr. de Richard Howard, N. Y. Grove Press, 1960) (Plays, Vol. 1. The Car Cemetery, etc.). tr. Barbara Wright, London, Calder and Boyars,1962); (Automobil Kirkegaarden, Ed. Arena, Copenhagen, 1964).
1961
Guernica (Ed. Julliard, Paris); (Plays, Vol 2. (Guernica, etc., tr. Barbara Wright. London, Calder and Boyars, 1967).
Le labyrinthe (Ed. Julliard, Paris); (Plays, Vol 2. The Labyrinth, etc., tr. Barbara Wright. London, Calder and Boyars, 1967).
Le tricycle (Ed. Julliard, Paris); (Plays, Vol 2., The Tricycle, etc. tr. Barbara Wright. London, Calder and Boyars, 1967); (The Tricycle. Tr. David Herzberger, Modern International Drama, 9.2., 1976, 65-91).
Pique-nique en campagne (Ed. Julliard, Paris). (Picnic on the Battlefield, tr. James Hewitt, Evergreen Review 4.15, 1960, 76-90); (Pic-nic, etc. ed. Lerici, Milan, 1962); (Plays, Vol 2., Picnic on the Battlefield, etc., tr. Barbara Wright. London, Calder and Boyars, 1967).
La bicyclette du condamn (Ed. Julliard, Paris); (Plays, Vol 2.,The Condemned Man’s Bicycle, etc., tr. Barbara Wright. London, Calder and Boyars, 1967).
1965
Le grand crmonial (Ed. Christian Bourgois, Paris); (Plays, Vol. 3, The Grand Ceremonial, etc., tr. Jean Benedetti,. London: Calder and Boyars, 1970).
Crmonie pour un noir assassin (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Crmonie pour une chvre et un nuage (Ed. Daily Bul).
1966
Le couronnement (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Concert dans un oeuf (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1967
L’architecte et l’empereur d’Assyrie (Ed. Christian Bourgois, Paris); (De Architekt en de Keiser van Assyri, ed. Uitgeverij de Bezige Bij, Amsterdam, 1969); (Plays, Vol. 3, The Architect and the Emperor of Assyria, tr. Jean Benedetti, London, Calder and Boyars, 1970); (The Architect and the Emperor of Assyria, tr. Everard d’Harnoncourt and Adele Shank. New York: Grove Press, 1969); (Der Architekt und der Kaiser von Assyrien, ed. Kiepenheuer & Witsch, Berlin, 1971); (O Arquitecto e o Imperador da Assiria, ed. Desta, Sao-Paulo, 1976).
Les amours impossibles (Ed. Christian Bourgois, Paris); (Impossible Lovers, etc., tr. Bettina Knapp, The Drama Review 13, 1968, 71-86).
Les quatre cubes (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La communion solennelle (Ed. Christian Bourgois, Paris); (First Communion, tr. Michel Benedikt, Modern Spanish Theatre, pp. 309317. New York: E. P. Dutton, 1968); (Solemn Communion, etc., tr. Bettina Knapp, The Drama Review 13, 1968, 71-86); (Plays, Vol. 3, The Solemn Communion, etc., tr. John Calder. London: Calder and Boyars, 1970).
Streap-tease de la jalousie (Ed. Christian Bourgois, Paris); (Striptease of Jealousy, etc., tr. Bettina Knapp, The Drama Review 13, 1968, 71-86).
La jeunesse illustre (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Dieu est-il devenu fou ? (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Une tortue nome Dostoiwsky
1968
Le jardin des dlices (Ed. Christian Bourgois, Paris); (Garden of Delights, tr. Helen Gary Bishop and Tom Bishop, New York, Grove Press, 1974).
Bestialit rotique (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Une tortue nomme Dostoevski (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Thtre choisi (4 volumes en japonais) (Ed. Shichosha, Tokyo).
1969
…Et ils passrent des menottes aux fleurs (Ed. Christian Bourgois, Paris); (And They Put Handcuffs on the Flowers, tr. Charles Marowitz, New York, Grove Press, 1973).
L’aurore rouge et noire (Groupuscule de mon coeur; Tous les parfums d’Arabie; Sous les pavs la plage; Les fillettes) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Le lai de Barrabas (Le couronnement), (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1970
Happening at the Thtre Plaisance in Paris in February (Grand-Guignol).
1972
Ars Amandi (opra “Panique”) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Dieu tent par les mathmatiques (opra “Panique”), (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Le ciel et la merde (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La grande revue du XXe sicle (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1975
Jeunes barbares d’aujourd’hui (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1976
La guerre de mille ans (Bella Ciao) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Sur le fil ou la ballade du train fantme (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1978
La tour de Babel (Oyez Patria mi affliccion) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La marche royale (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Une orange sur le mont de Vnus (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La gloire en images (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Vole-moi un petit milliard, (Thtre Bouffe) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Le pastaga des loufs ou Ouverture Orang-outan, (Thtre Bouffe) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Punk et punk et colgram (Thtre Bouffe) (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1979
Inquisicin (Ed. Don Quijote, Granada).
1980
Mon doux royaume saccag (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Le roi de Sodome (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Le ciel et la merde II (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1982
L’extravagante russite de Jsus-Christ, Karl Marx et William Shakespeare (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Lve-toi et rve (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1983
Le cheval-jument ou hommage John Kennedy T.
1984
Les dlices de la chair (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La ville dont le prince tait une princesse (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1985
Brviaire d’amour d’un haltrophile (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Apokalyptica (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La charge des centaures (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1988
Les “cucarachas” de Yale (Ed. Christian Bourgois, Paris).
Une pucelle pour un gorille (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La madonne rouge (Ed. Christian Bourgois, Paris).
La traverse de l’Empire (Ed. Christian Bourgois, Paris).
1989
L’extravagante croisade d’un rvolutionnaire obese (Ed. Phi, Luxembourg).
1990
La nuit est aussi un soleil (Ed. Actes Sud).
Roues d’infortune (Ed. Actes Sud).
L’opra de la Bastille (opra crit pour le bicentenaire de la Rvolution franaise).
1992
Oeuvres Tome I, (thtre, posie, roman), (Ed. Spirali-Vel, Milan).
1994
Lully, (Ed. Actes Sud).
Entends la nuit douce qui marche, (Ed. Actes Sud).
Le fou rire des liliputiens, (Ed. Actes Sud).
1996
Comme un lis entre les pines, (Ed. Actes Sud).
1997
Thtre complet, (7 volumes en langue corenne), (Ed. Corenne, Soul).
1999
Lettre d’amour, (Ed. Actes Sud).
Comme un supplice chinois, (Ed. Actes Sud).
Thtre complet, (2 volumes en langue espagnole), (Ed. Espasa, Madrid).
1997 and 2009.
By many estimates, Arrabal is probably the most performed living dramatic author worldwide. For a list of performances, see Arrabals official website.

[edit] Painting
Fernando Arrabal has often described himself as a frustrated painter. He has produced around fifty canvases, a hundred or so drawings and collages, which have been exhibited in museums such as the Paris Art Center, Muse de Bayeux and the The Villa San Carlo Borromeo Art Museum, Milano.
Is approach to painting consists of close collaboration with artists who produce large-format oils based on detailed sketches which he provides.
In 1962, his first such painting was chosen for reproduction in the noted art publication, La Brche: Action Surraliste Revue by its founding editor, Andr Breton.
Currently Fernando Arrabal is collaborating with the sculptor/video artist Christle Jacob, with whom he has created a dozen videos and photomontage series, including Les artilleurs des checs et de la littrature (The artillery corps of chess and literature), inspired by an artwork by Henri Rousseau (1909), and au Rendez-vous du Corps des satrapes (Meeting of the Satrap Association), based on a work by Max Ernst (1922).
[edit] Essays and Nonfiction
Carta al General Franco, bilingual Spanish-French ed., Ch. Bourgois, col. 10-18, Pars, 1972; ed. Anonyme Anarchiste Pop., Pars, 1971; Ed. Granica, Buenos Aires, 1973; Ed. Babilonia, Noce, 1976; Ed. Actuales, Barcelona, 1978
Le Panique, ed. Union Gnrale d’Edition, Paris, 1973
Sur Fischer: Initiation aux checs, ed. du Rocher, Monaco, 1974; revised edition Fischer, le roi maudit, Ed. Phi, Luxembourg, 1988.
Carta a los militantes comunistas espaoles (Sueo y mentira del eurocomunismo), bilingual Spanish-French ed., Ch. Bourgois, Pars, 1978; Ed. Actuales, Barcelona, 1978; Ed. Accin directa, 1980.
Les checs feriques et libertaires: (articles from l’Express), Ed. du Rocher, Monaco, 1980.
Carta a los comunistas espaoles y otras cartas (Letters to Franco, to the King, etc.), Murcia, Ed. Godoy, 1981.
Carta a Fidel Castro, Madrid, Playor, 1983; ed. Diana, Mexico, 1984; ed. Europa, Amrica, Portugal, 1984.
Echecs et mythe, ed. Payot, Pars, 1984; (Mitos em Xeque, ed. Globo, Ro de Janeiro, 1988).
Introduccin a Feliciano de Silva, Ed. Ctedra, col. Letras Hispnicas, 1986
El Greco, (ed. Kiepenheuer & Witsch, Steidl, 1991); (El Greco, ed. Destino, Barcelona, 1991); (El Greco, ed. Calder and Boyar, London; Grove Press-Viking, New York, 1991); (El Greco, ed. Spirali, Milan, 1991; (El Greco: Le frntique du spasme, ed. Flohic, Paris, 1991).
Goya / Dal, ed. Spirali-Vel, Milan; Studio di Val Cervo, Rome, 1992.
Ftes et dfaites sur l’chiquier, ed. l’Archipel, Paris, 1992.
Cartas a Baltazar, versin de F. Torres Monreal, 1993.
Genios y figuras, preface by A. Berenguer, Espasa Calpe, 1993.
Las manazas del Samaritano. Conversaciones con Ionesco, rev. La Vuelta, n 210, mayo, 1994.
La dudosa luz del da, tr. into Spanish from the original French with notes by F. Torres Monreal, Espasa Calpe, 1994.
Carta al Rey de Espaa, (Ed. Espasa Calpe, Madrid), 1995
Un esclave nomm Cervants, ed Plon, Paris, 1996; (Un esclavo llamado Cervantes, ed. Espasa Calpe, Madrid, 1996).
Diccionario pnico, Ed. Escritos, Bruxelles, 1998
Lettre Staline, Flammarion, Paris, 2004.
Houellebecq!, ditions Le cherche midi, Paris, 2005.
El Pnico. Manifiesto para el tercer milenio (2007)
Diccionario pnico (2008)
Universos arrabalescos (2009)
Defensa de Kundera (2009)
[edit] Chess
Arrabal has a strong interest in chess and has attended many chess tournaments. He has close relations to American Grandmaster Gata Kamsky and has advocated for Kamsky in his chess blog during Kamsky’s negotiations with FIDE (the World Chess Federation) over a match in the World Chess Championship cycle.[1]

For over thirty years, Fernando Arrabal has written a column on chess for the French weekly LExpress.

Echecs et mythes
Ftes et dfaites sur l’chiquier
Les checs friques et libertaires
Bobby Fischer: el rey maldito

August 11, 2010 | Cultura  |  Leave a Comment

Wolfgang Vgele
Karlsruhe
Evangelische Christuskirche

Sprache: deutsch

Reihe: Kleine Kunstfhrer / Kirchen u. Klster

Bandzhlung: 2754
Auflage: 1
Erscheinungstermin: 29.07.2010
Farbabbildungen: 19 Illustrationen
S/W-Abbildungen: 1 Illustrationen
sonst. Abbildungen: 1 Grundriss

Einbandart: geheftet

Seitenzahl: 32
Format: 12 x 17 cm
Gewicht: 44 g
Lieferbarkeit: Lieferbar

ISBN : 978-3-7954-6853-8

3,00 EUR

[zurck]

Schnell und Steiner
Kulturpreis
Kunst und Ethos
Neuerscheinungen
Bcher
Groes Lexikon der Bestattungs- und Friedhofskultur
Wrterbuch zur Sepulkralkultur Bd. 3 Praktisch-aktueller Teil: Von Abfallbeseitigung bis Zwei-Felder-Wirtschaft

Schlsser Parz
Sigmund von Polheim und der ersufte Papst

Die Pfalz Wimpfen

Raue Schnheit
Eifel und Ardennen im Blick der Knstler

Journal fr Kunstgeschichte – Jahrgang 2010 Heft 2
Heft 2 von 2010

Glas in Byzanz – Produktion, Verwendung, Analysen
ein faszinierender Einblick in die welt der Glasherstellung

Die Graphische Sammlung Stift Gttweig
Geschichte und Meisterwerke

Stefan Lupascu

August 11, 2010 | Cultura  |  Leave a Comment

Na?tere 11 august 1900
Bucure?ti
Deces 7 octombrie 1988
Paris
Profesiune filosof
Na?ionalitate romn? ?i francez?
Perioad? activ?
ca scriitor interbelic?, postbelic?
Genuri filosof
Oper?/e de debut Experien?a microfizic? ?i gndirea uman?
Influen?e Aristotel, Henri Bergson, G.W.F. Hegel, Georg Cantor, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Albert Einstein
A influen?at pe Gaston Bachelard, Basarab Nicolescu, Jean-Jacques Wunenburger, Alain Bosquet

?tefan Lupa?cu, (fr. Stphane Lupasco, n. 11 august 1900, Bucure?ti, d. 7 octombrie 1988, Paris) este un filosof romn de limb? francez?.

Via?a ?i cariera
Se na?te la 11 august 1900 n Bucure?ti. Provine dintr-o familie de boieri moldoveni, tat?l s?u fiind politician ?i avocat.

n 1916 ajunge n Fran?a, unde va tr?i pn? la sfr?itul zilelor sale. Studiaz? la Lyce Buffon, Paris. n 1920 ?i sus?ine bacalaureatul.

ntre anii 1924-1927, studiaz? filosofia, biologia ?i fizica (cu Louis de Broglie) la Sorbona, unde se ?i licen?iaz? n 1928. n 1926 public? la Paris primul ?i singurul s?u volum de poezii – Dehors….

Se c?s?tore?te, la Paris, cu Georgette Ghica, n 1929.

n 1935 public? prima sa opera filosofic?, teza de doctorat intitulat? Du devenir logique et de laffectivit, sus?inut? la Sorbona, sub conducerea lui Abel Rey. Teza este publicat? n dou? volume: Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit ?i Essai d’une nouvelle thorie de la connaissance. Public?, n acela?i an, o tez? complementar? – La physique macroscopique et sa porte philosophique.

Se c?s?tore?te a doua oar?, cu Yvonne Bosc (1937).

n 1940 public? n Romnia Experien?a microfizic? ?i gndirea uman?, la Funda?ia Regal? pentru Literatur? ?i Art?. Cartea este tradus? n edi?ie francez? sub titlul L’exprience microphysique et la pense humaine (P.U.F., Paris, 1941).

n 1944, n timpul celui de Al doilea R?zboi Mondial, ncearc?, f?r? succes, s? l scoat? pe prietenul s?u, poetul Benjamin Fondane, din lag?rul de concentrare de la Drancy. Poetul este ns? deportat la Auschwitz, unde va muri executat n camera de gazare.

Dup? r?zboi, n 1946, ?tefan Lupa?cu este numit cercet?tor la C.N.R.S. (Centre national de la Recherche Stientifique), la sec?iunea epistemologie.

n 1947 i apare volumul Logique et contradiction.

n 1951 public? Le principe d’antagonisme et la logique de l’nergie – Prolgomnes une science de la contradiction. n paginile acestei c?r?i ?i enun?? pentru prima dat? principiul antagonismului, pe bazele c?ruia fundamenteaz? o logic? non-aristotelic? (a ter?ului inclus).

n 1952, candideaz?, f?r? success, la Collge de France.

n 1953 prime?te titlul de Ofi?er al Academiei Na?ionale de Educa?ie.

n 1960 apare Les trois matires, carte prin intermediul c?reia Lupa?cu se face cunoscut ?i apreciat pe plan interna?ional. ncepe procesul de traducere a operei sale n diferite limbi (spaniol?, german?, italian?, portughez?, romn?). Acestei c?r?i i urmeaz?: L’nergie et la matire vivante (1962); Science et art abstrait ( 1963); La tragdie de l’nergie (1970); Qu’est-ce qu’une structure ? (1971); Du rve, de la mathmatique et de la mort (1971); L’nergie et la matire psychique (1974).

Opera sa a fost admirat? de-a lungul timpului de c?tre diferi?i oameni de ?tiin??, filosofi, poe?i, pictori, teologi, printre care se num?r?: Bernard d’Espagnat, Basarab Nicolescu,Edgar Morin, Gilbert Durand, Georges Mathieu, Salvador Dali, Michel Camus, Thierry Magnin etc.

n 1976, i se graveaz? o medalie de c?tre James Guitet (Club Franais de la Mdaille), pe o fa?? aflndu-se efigia lui ?tefan Lupa?cu, iar pe cealalt? fa?? formulele fundamentale ale logicii ter?ului inclus.

i apar Psychisme et sociologie (1978) ?i L’univers psychique (1979).

n 1984 prime?te premiul Academiei Americane de Arte ?i ?tiin?e.

n 1986 public? ultima sa carte, L’homme et ses trois thiques, n colaborare cu Solange de Mailly-Nesle ?i Basarab Nicolescu.

n 1987 devine membru fondator al Centre International de Recherches et tudes Transdisciplinaires (C.I.R.E.T.).

Moare la 7 octombrie 1988.

Activitatea jurnalistic?
n timpul vie?ii a fost redactor la revista “Revue philosophique”, Paris; membru al comitetului de redac?ie al revistei Ring des Arts (Cercul de Art? Contemporan?, Zrich), apoi membru consiliului de redac?ie al revistei “3e Millnaire”.

Opera
Lucr?ri publicate
?Dehors, poezii (Stock, Paris, 1926)
?Du devenir logique et de laffectivit, tez? de doctorat n 2 volume: vol. I – Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit, vol. II – Essai d’une nouvelle thorie de la connaissance (Vrin, Paris, 1935)
?La physique macroscopique et sa porte philosophique (Vrin, Paris, 1935)
?Experien?a microfizic? ?i gndirea uman? (Funda?ia Regal? pentru Literatur? ?i Art?, 1940)
?Logique et contradiction (P.U.F., Paris, 1947)
?Le principe d’antagonisme et la logique de l’nergie – Prolgomnes une science de la contradiction (Coll. “Actualits scientifiques et industrielles” , n 1133, Paris, 1951)
?Les trois matires (Julliard, Paris, 1960)
?L’nergie et la matire vivante (Julliard, Paris, 1962)
?Science et art abstrait (Julliard, Paris, 1963)
?La tragdie de l’nergie (Casterman, Paris, 1970)
?Qu’est-ce qu’une structure ? (Christian Bourgois, Paris, 1971)
?Du rve, de la mathmatique et de la mort (Christian Bourgois, Paris, 1971)
?L’nergie et la matire psychique (Julliard, Paris, 1974)
?Psychisme et sociologie (Casterman, Paris, 1978)
?L’univers psychique (Paris, Denol-Gonthier, Coll. “Mdiations”, 1979)
?La topologie nergtique (n Penses hors du Rond, La Libert de lesprit. 12: 13-30. Paris, Hachette, 1986)
?L’homme et ses trois thiques, n colaborare cu Solange de Mailly-Nesle ?i Basarab Nicolescu (Le Rocher, Coll. “L’esprit et la matire”, Paris, 1986)
Concep?ia filosofic?
Fundamentele ?tiin?ifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativit??ii, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarit??ii (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor – J. Uhlenbeck ?i S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ?.a. Aceste descoperiri sunt gr?itoare din punctul de vedere al substan?ialit??ii discursului lupascian, deoarece ele nf??i?eaz? multitudinea de forme prin care devine vizibil dualismul experien?ei microfizice, pe baza c?ruia se valorific? noua semnifica?ie a conceptului de contradic?ie[1].

Pe deplin con?tient de faptul c?, n lumina noilor descoperiri ?tiin?ifice, procesul cunoa?terii trebuie refondat din punct de vedere logic ?i epistemologic, Lupa?cu lanseaz? ipoteza unei valid?ri ?i valoriz?ri a naturii contradic?iei, acordndu-i acesteia rolul de factor euristic cu mare putere predictiv? n domeniul cunoa?terii ?tiin?ifice. Iar acest lucru nu l putea realiza dect dac? ?i asuma riscul de-a relaxa fundamentarea filosofic? absolutist? a logicii aristotelice. n acest sens, edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un r?spuns la urm?toarea ntrebare: ce se va ntmpla dac? se neag? caracterul absolut al principiului non-contradic?iei, dac? se introduce contradic?ia, o contradic?ie ireductibil? n structura, func?iile ?i opera?iile nse?i ale logicii?[2].

n viziunea tradi?ional?, contradic?ia semnala o situa?ie anormal? n cadrul unei teorii, anomalie asociat? cu un impediment n aflarea legilor exacte ale naturii ?i care, n consecin??, trebuia numaidect s? fie nl?turat. Lupa?cu se distinge net de aceast? atitudine, valoriznd contradic?ia, din punct de vedere logic ?i epistemologic, ca pe un dat intrinsec oric?rei achizitii ?tiin?ifice ?i ca pe un factor propulsor n progresul cunoa?terii. n limitele acestor considera?ii, logica revendicat? de Lupa?cu este definit? ca: ?tiin?a prim? a dinamismelor contradictorii din orice experien?? [3], ceea ce implic? urm?ri notabile n problema cunoa?terii. Logica cunoa?terii sau experien?a ?tiin?ific? se constituie n urma unor observa?ii capitale:

i) Operatorul ?i operatul logice sunt actualizarea ?i virtualizarea (poten?ializarea) valorilor logice . Valorile logice sunt v?zute prin prisma opera?iei de actualizare care afecteaz? direct operatul sau valoarea poten?ializat?.

ii) Subiectul ?i obiectul sunt produse func?ionale ale opera?iei logice . No?iunile de subiect ?i obiect nu preced ?i nu condi?ioneaz? procesele de actualizare ?i virtualizare , ci sunt derivate ale lor. Subiectivizarea rezult? din actualizare, n timp ce obiectivizarea rezult? din virtualizare. Ceea ce se subiectivizeaz? actualizndu-se, respectiv ceea ce se obiectivizeaz? virtualizndu-se sunt identitatea sau afirma?ia identificatoare ori diversitatea sau nega?ia diversificatoare. Valorile logice au deci, propriet??ile constitutive ale actualiz?rii, poten?ializ?rii, subiectiviz?rii ?i obiectiviz?rii, subiectul ?i obiectul dovedindu-se a fi func?ii ale opera?iilor.

iii) Cunoa?terea ?i necunoa?terea, realul ?i irealul sunt fenomene func?ionale ale opera?iei logice. Orice proces de cunoa?tere al unui anumit obiect presupune dispari?ia din con?tiin?a subiectului cunosc?tor a cunoa?terii de sine: Consacrat n ntregime observa?iei cut?rui eveniment [...], pe masur? ce observa?ia m? acapareaz?, dispar ca observator[4] n consecint?, n orice proces cognitiv exist? un subiect al necunoa?terii ?i un obiect al cunoa?terii. Experien?a logic? se caracterizeaz? astfel prin intermediul a dou? tipuri de logic?: cea subcon?tient?, activ?, a actualiz?rilor ?i subiectiviz?rilor, a subiectelor ?i cea con?tient?, pasiv?, a virtualiz?rilor, a obiectiviz?rilor sau a obiectelor. n cadrul acestui demers, no?iunea de realitate semnific? obiectivitatea unui dat, iar cea de irealitate exprim? subiectivitatea sa.

Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda gnoseologic? ?i epistemologic? edificat? de Lupa?cu, menit? s? confirme valabilitatea unei abord?ri non-identitare ?i contradictoriale asupra realit??ii. Metoda pe care Lupa?cu ?i-a ntemeiat ntreaga construc?ie filosofic? const? n formularea unui postulat ?i a unui principiu pe baza c?rora se fundamenteaz? un limbaj axiomatizat, o logic? ce nu mai ?ine cont, cel pu?in n aparen??, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupa?cu define?te natura energiei ?i comport? trei orient?ri principale valabile att n cadrul elementelor ct ?i n cele ale opera?iilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupa?cu ?i revendic? dreptul de-a relativiza non-contradic?ia afirmnd c? Tertium non datur (excluderea ter?ului) trebuie s? fie nlocuit cu tertium datur (includerea ter?ului).

A?adar, n Principiul antagonismului ?i logica energiei, postulatul logicii contradictoriului este enun?at astfel: Oric?rui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca ?i judec??ii care l gnde?te, propozi?iei care l exprim? sau semnului care l simbolizeaz?: lui e, de exemplu, trebuie s?-i fie asociat ntotdeauna, structural ?i func?ional, un antifenomen, sau antielement, sau antieveniment logic, ?i deci o judecat?, o propozi?ie, un semn contradictoriu: non-e sau ?[5]. Aceste dou? elemente, e ?i ?, au proprietatea de-a se actualiza ?i poten?ializa periodic astfel nct actualizarea unuia condi?ioneaz? indispensabil poten?ializarea celuilalt. Se nlocuie?te astfel principiul de baz? al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului.

Dac? p non-p era expresia unei inconsisten?e n logica clasic?, Lupa?cu nuan?eaz? legile acestei logici prin intermediul conjunc?iilor contradic?ionale de baz?: eA ? ?P; ?A ? eP; eT ? ?T. n aceast? expresie, A semnific? actualizarea, P poten?ializarea iar T o stare nici actual?, nici poten?ial? – T ? ~A~P. Starea a treia justific? faptul c? elementele e ?i ? pentru-a trece din starea de actualizare n cea de poten?ializare, sau invers, trebuie s? se afle cu necesitate ntr-un stadiu n care nu sunt nici actuale, nici poten?iale fa?? de elementele lor contradictorii. Prin urmare, nu exist? actualizare absolut? sau poten?ializare riguroas? a unui constituent n detrimentul celuilalt. Din postulatul logicii contradictoriului se deduc trei disjunc?ii, trei dialectici, trei tipuri de silogisme ?.a. care n cmpul logicii opera?iilor iau formele urm?toarelor implica?ii:

[(?A) ?A (~?P)] ? [(?A) ~?P (?P)]
(?A) ? (~?P) [(?A) ~?A (~?P)] ? [(?A) ?T (~?P)]

[(?A) ?T (~?P)] ? [(?A) ~?T (~?P)]

[(~?A) ?A (?P)] ? [(~?A)] ~?P (?P)]
(~?A) ? (?P) [(~?A) ~?A (?P)] ? [(~?A) ?P (?P)]

[(~?A)] ?T (?P)] ? [(~?A) ~?T (?P)]

[(?T) ?A (~?T)] ? [(?T) ~?P (?T)]
(?T) ? (~?T) [(?T) ~?A (~?T)] ? [(?T) ?T (~?T)]

[(?T) ?T (~?T)] ? [(?T) ~?T (~?T)]

Unde: ? = implica?ie, ~? = non-implica?ia sau implica?ia negativ?.

Desf??urarea acestor implica?ii este n chip necesar transfinit?, dovada evident? a acestui lucru fiind aceea c? o implica?ie, indiferent dac? este afirmativ? sau negativ?, nu poate fi actualizat? riguros, implicnd la rndul ei o implica?ie contradictorie. Cu alte cuvinte, n demersul filosofic al lui Lupa?cu, relativismul epistemologic ?i logico-ontic este garan?ia succesiunii transfinite a logicului ?i a realit??ii. Observ?m n tabelul deduc?iilor c? fiecare dintre cele trei implica?ii se divid n alte trei implica?ii mai complexe ?.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezint? o importan?? deosebit?:

[(?A) ?A (~?P)] ? [(?A) ~?P (?P)];

[(~?A) ~?A (?P)] ? [(~?A) ?P (?P)];

[(?T) ?T (~?T)] ? [(?T) ~?T (~?T)].

i) Prima implica?ie reprezint? o actualizare progresiv? a implica?iei pozitive ?i o poten?ializare treptat? a implica?iei negative;

ii) A doua, o actualizare ascendent? a implica?iei negative ?i o poten?ializare direct propor?ional? a implica?iei pozitive;

iii) A treia red? nici-actualizarea, nici-poten?ializarea celor dou? implica?ii contradictorii.

Acestea sunt orto-deduc?iile, opera?ii definite ca succesiuni convergente de implica?ii ale implica?iilor fundamentale. Orto-deduc?ia pozitiv? sau identificatoare este ansamblul de implica?ii orientat? asimptotic spre polul logic imposibil n care se actualizeaz? infinit implica?ia pozitiv?. Aceasta alc?tuie?te structura teoriei fizice clasice, a cauzalit??ii acesteia ?i a experien?ei matematice corespondente. Orto-deduc?ia negativ? sau diversificatoare eviden?iaz? actualizarea implica?iei negative ?i poten?ializarea celei pozitive, este opera?ia invers? care semnaleaz? faptul c? excluziunea sau leg?tura negativ? organizeaz? structura logicului conform unei cauzalit??i a variantului, ori a ira?ionalului . Aceast? deduc?ie reprezint? osatura logicii vie?ii, care face continuu recurs la apari?ia diversit??ii fenomenului vital, biologic. Orto-deduc?ia cuantic? este descris? de al treilea lan? de implica?ii, aflate n starea T, ntr-un echilibru simetric care actualizeaz? contradic?ia. Aceasta are semnifica?ia cauzalit??ii dialectice ?i sistematice care d? forma unei a treia materii, materia T, un tip de materie-surs? din care se genereaz? celelalte dou? materii divergente, fizic? ?i biologic?. Celelalte ?ase implica?ii de implica?ii reprezint? ceea ce Lupa?cu denume?te para-deduc?ii . Acestea, spre deosebire de orto-deduc?ii, nu au o orientare spre un anumit pol – al actualiz?rii, poten?ializ?rii, sau al st?rii T. Orto-deduc?iile nu se pot lipsi de para-deduc?ii ?i invers, ?i unele ?i celelalte sunt articula?iile logicii contradictoriului.

Pe baza acestor considera?ii, Lupa?cu ne propune distingerea a trei tipuri de spa?io-temporalitate: unul orientat spre actualizarea identit??ii ?i poten?ializarea diversit??ii, altul invers, n care se actualizeaz? diversitatea ?i se poten?ializeaz? identitatea ?i unul contradictorial, denumit ?i spa?iul T sau spa?iul cuantic. Spa?iul ?i timpul nu sunt deci, nici realit??i independente ?i absolute, nici intui?ii a priori ale sensibilit??ii, precum a sus?inut Immanuel Kant, ci crea?ii continue ale fecundit??ii deductive a contradictoriului sau a energiei[6].

Principiul antagonismului ?i logica implicat? de acesta, ca ?i exprim?rile ?i formaliz?rile echivalente ale principiului ?i, nu n ultimul rnd, consecin?ele constituirii logicii contradictoriului au valoare de prolegomene la un discurs care aduce cu sine o noutate ?i mai radical?: trionticitatea .

Miezul tare al discursului lupascian const?, a?adar, n ideea de trionticitate, consolidat? pe baza delimit?rilor anterioare. Teza conform c?reia realitatea este structurat? pe trei niveluri de materialitate a fost publicat? n 1960, n eseul Cele trei materii, oper? de maturitate filosofic? care a impresionat foarte mul?i gnditori ai vremii, unul dintre ei considerndu-l: Discursul asupra metodei din timpurile noastre[7].

Pentru-a demara proiectul unei viziuni triontice asupra lumii, Lupa?cu porne?te de la cteva premise fundamentale: materia este forma unei sistematiz?ri energetice dotat? cu o anumit? rezisten??[8], prin urmare orice obiect al cunoa?terii ni se prezint? ca un sistem sau ansamblu de evenimente energetice, orice sistem fiind rezultatul echilibr?rii variate dintre for?ele antagoniste constituente. Legea sine qua non a oric?rei sistematiz?ri este deci aceea c? aceasta nu poate fi posibil? f?r? luarea n calcul a conflictului s?u inerent, tocmai de aceea principiul esen?ial al logicii energiei se nume?te principiul antagonismului. n acest registru conceptual, Lupa?cu reac?ioneaz? idiosincrasic la orice tip de monism: nu este posibil? existen?a vreunui sistem experimental simplu sau primar care s? limiteze definitiv ntreaga realitate, orice sistem este un sistem de sisteme care, la rndul lui, nu poate exista altfel dect n cmpul de manifestare al unor rela?ii de antagonism. Complexitatea acestor rela?ii formatoare este direct propor?ional? cu complexitatea sistemelor de sisteme luate n calcul. Examinarea acestor sisteme complexe, nf??i?eaz? trei orient?ri privilegiate ale sistematiz?rii energetice care organizeaz? materia n trei tipuri de structuri. Sunt deci posibile: un sistem sau un sistem de sisteme cu antagonism simetric, al st?rii T ?i alte dou? sisteme aflate n echilibru disimetric, inverse unul altuia, dominate de un anumit dinamism sau sistem n care rela?iile de antagonism sunt mai slabe, ceea ce le confer? acestora un aspect mai pronun?at de materialitate . Cele trei sistematiz?ri posed? logici sau orient?ri logice proprii cu legi specifice fiec?reia, cu tipuri de metode conceptuale ?i tehnice menite s? ajute procesul cunoa?terii lor. Cele trei materii sunt deci: materia-energie (macro)fizic? (corespunz?toare orto-deduc?iei pozitive), materia-energie biologic? (corespunz?toare orto-deduc?iei negative), materia-energie cuantic? (corespunz?toare orto-deduc?iei cuantice) similar? energiei psihice.

Men?ion?m c? acestor trei tipuri de materii le corespund trei tipuri de cauzalitate, trei tipuri de spa?io-temporalitate, trei tipuri de sisteme ?i sistemogeneze, trei tipuri de structuri ?i tot attea tipuri de dialectici.

Umanul este, n concep?ia lui Lupa?cu, exponentul ontic al dialecticii T iar tripla sa structurare : fizic?, biologic? ?i psihic? l singularizeaz? n ansamblul lumii ca manifestare plenar? a materiei – energie. ?i aici, polarizarea ntre cele trei constante: A, P, T, este criteriul de disociere dintre diferitele aspecte ale sale: psihismul, esteticul, eticul, religiosul.

Ad?ug?m faptul c? nimic nu este exclus n filosofia lui Lupa?cu, nici m?car actul excluderii. Dincolo de toate acestea, este evident faptul c? logica sa energetic? este de fapt o ontologie sau o onto-logic? atotcuprinz?toare n care se disociaz? trei dimensiuni ale dinamismului. Iar aceast? construc?ie teoretic?, n ciuda delimit?rilor explicite ale autorului, este ct se poate de consistent? ?i de coerent? din punct de vedere logic, tocmai de aceea poate fi considerat? o filosofie non-contradictorie a contradictoriului.

Concepte cheie
?antagonism energetic
?dinamism
?ter? inclus’
?tridialectic?
?trionticitate
Citate din opera lui ?tefan Lupa?cu
Cine st?pne?te contradic?ia [...], st?pne?te lumea.
?tefan Lupa?cu, Tragedia energiei

Nu materia con?ine o dialectic? [...], ci dialectica este cea care creeaz? materia.
?tefan Lupa?cu, Logica dinamic? a contradictoriului

Dac? exist? energie, exist? antagonism, contradic?ie ?i sistem.
?tefan Lupa?cu, Cele trei materii

“Totul este legat n lume [...], binen?eles, dac? lumea e logic?.”
?tefan Lupa?cu, Principiul antagonismului ?i logica energiei

Afilieri
n timpul vie?ii
?Membru al Societ??ii Franceze de Filosofie
?Membru al Grupului Francez de Istorici ai ?tiin?ei
?Membru al Societ??ii Franceze de Estetic?
?Membru de onoare al Academiei Americane de ?tiinte ?i Arte
?Membru fondator al Centrului Interna?ional de Cercet?ri ?i Studii Transdisciplinare (C.I.R.E.T.)
Post mortem
n 1991 a fost ales membru post-mortem al Academiei Romne.

Opinii despre ?tefan Lupa?cu
“Lupa?cu este cel mai mare gnditor al secolului al XX-lea ?i las? cu mult n urma lui pe de-alde Sartre, Husserl, Merleau-Ponty ?i al?i succesori ai fenomenologiei, ori ai structuralismului.”
Georges Mathieu

“Reconcilierea ?tiin?ei ?i a filosofiei, [...] nevoia de a dota ?tiin?a cu o teorie capabil? s? mbr??iseze fenomenele nregistrate nu exist? un contemporan care s? i se fi d?ruit cu mai mult? pasiune dect ?tefan Lupa?cu.”
Alain Bosquet, Stphane Lupasco et les trois matires

“Metodologia sa [a lui ?tefan Lupa?cu] de gndire ?i interpretare a lumii ?i propune s? abordeze epistemologic aproape toate domeniile realit??ii ?i cunoa?terii umane.”
Vasile Sporici, Postfa?? la Logica dinamic? a contradictoriului

“ntr-o lume n care filosofia se face cu istoria filosofiei, adic? prin autofecunda?ie, mergnd pn? la autodevorare (Heidegger), [...], el (?tefan Lupa?cu) aduce prospe?imea ?i ingenuitatea unui principiu pe care nu l-a scos din istoria filosofiei, nici din ?tiin?e, dar pe care l rabate asupra amndurora.”
Constantin Noica, Cuvnt nainte la Logica dinamic? a contradictoriului

keep looking »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X