IN MEMORIAM
de Noel Bernard
 
L-am întâlnit pe Cornel Chiriac pentru prima oar? în prim?vara lui 1969. Era la scurt timp dupa invazia Cehoslovaciei. Cumva, Cornel reu?ise s? ias? din România ?i s? ajung? în Austria. Cineva mi-a spus c? în lag?rul de refugia?i de la Treiskirchen, de lâng? Viena, se afl? un tân?r muzician român foarte talentat, care facuse emisiuni muzicale la Radio Bucure?ti ?i care era un as în domeniul muzicii moderne. Am intrat în leg?tur? cu el ?i am aranjat s? ne întâlnim la Salzburg.
Cornel nu avea înc? hârtiile de refugiat care i-ar fi permis s? c?l?toreasca în RFG. Îmi aduc aminte ca ast?zi de ziua în care ne-am întâlnit într-un frumos ?i vechi hotel de pe malurile Salzarului, un pitoresc râu care traverseaz? ora?ul lui Mozart. M-a întâmpinat un b?iat tân?r, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, pu?in hippy ca înf??i?are, dar evident inteligent, plin de candoare ?i simpatic. Conversa?ia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greut??ile pe care le întâmpinase la Radio Bucure?ti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate, despre modul absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului ?i care sunt contrarevolu?ioare sau subversive.
Mi-a spus c? tolerase toate acestea nu f?r? momente de r?zvr?tire, fiindca spera, împreuna cu multi al?ii pe vremea aceea, c? lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, în?bu?irea Prim?verii de la Praga îi zdrobise toate speran?ele. Hot?râse s? plece cu orice chip din România. M-am în?eles cu el s? vin? s? lucreze la noi la Radio. M? felicitam c? f?cusem o achizi?ie bun?, c? umplusem o lacun? în programele noastre, f?r? s? b?nuiesc pe vremea aceea cât de str?lucit? avea s? se dovedeasc?.
Dup? completarea formalit??ilor, a venit la noi, la München, la sfâr?itul lui mai 1969. Curând dupa aceea, undele hertziene purtau spre România ?i în lumea larg? unul dintre cele mai bune programe din lume de muzic? pop modern?.
La început, Cornel a sim?it nevoia s?-?i reverse n?duful ?i, folosind un limbaj nu prea elegant, s-a r?fuit cu cei care nu-l l?saser? s?-?i fac? meseria la el acas?, care îl siliser? s-o apuce pe drumul pribegiei. N-ar fi trebuit poate s?-l las s-o fac?. Cel pu?in nu în stilul acela. Dar nu am vrut ca acest tân?r de o sensibilitate cu totul deosebit? s? aib? impresia c? a fugit de o cenzur? în România ca s? dea de o alt? cenzur?, aici, la München. Încetul cu încetul ?i-a dat seama c? nu politica, ci muzica era menirea, voca?ia lui. Într-o perioad? scurt?, a devenit idolul unei mari p?r?i a tineretului din ?ar?. Dar nu numai din România. Primea scrisori din Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Olanda , Anglia, Italia ?i din multe alte ??ri. Tineri care nu în?elegeau o boab? româneasc? erau entuziasma?i de muzica pe care o prezenta, ?i scriau spunându-i c? nic?ieri în alt? parte nu puteau asculta un program atât de bun.
?i totu?i, de?i avea nenum?ra?i prieteni pretutindeni, ?i mai ales în România, de?i primea mii de scrisori de la tineri care, aproape invariabil, î?i începeau rândurile scriind: "Drag? Cornele, a? vrea s? m? numar printre prietenii t?i", Cornel se sim?ea singur. Un b?iat singur, de care nim?nui nu-i p?sa.
Cornel nu se putea împ?ca cu gândul c? sute de mii, dac? nu milioane de tineri din România îl adorau, în timp ce aici la München era un oarecare. Încerca s? g?seasc? un surogat. Aduna la el acas? pe cine vrei ?i pe cine nu vrei, încercând s? aprind? un mic foc de c?ldur? ?i prietenie, care s? înlocuiasc? flac?ra de dor care ardea în el dup? dumneavoastr?, cei care-l asculta?i ?i admira?i. Pierdea zilele ?i multe nop?i într-o continu? c?utare, sfâ?iat de o nelini?te, care nu se astâmp?ra. Câteodat? î?i g?sea refugiul într-o sticl? de vin. În profesiunea lui, Cornel era un model de con?tiinciozitate. Nimeni nu punea mai multa pasiune în munca lui decât el. Programele lui erau rezultatul unui studiu intens al avalan?ei de discuri noi, care-l cople?eau în fiecare s?pt?mân?.
Dar Cornel nu se mul?umea, a?a cum o fac mul?i disc-jockeys, s? asculte muzic?. Pentru el, cel pu?in la fel de important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta ?i nemul?umirile din care ?â?neau aceste cântece ?i care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupa cum ?ti?i, o enciclopedie a muzicii pop moderne, unul dintre cei mai buni cunosc?tori ai ei. Un om care o în?elegea perfect, fiindca îi în?elegea r?d?cinile, ?tia de unde vine, îi împ?rt??ea setea dup? libertate ?i pace, oroarea de r?zboi ?i brutalitate. Visul unei lumi mai bune. "Vino, Iisuse, pe p?mânt. N-ai s? crezi ce-ai s? vezi aici."
În seara de 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acel val de nelini?te despre care v? vorbeam la început. A înregistrat la radio o serie de programe ?i, pe la 7 seara, a ie?it în ora?. Muncise mult, preg?tind muzica pentru o premier? mondial? a unei piese de Mrozek, pe care Vlad Mugur o punea în scen? la Teatrul Municipal din Constanza. ?i-a vizitat pe rând to?i prietenii apropia?i, a trecut printr-o serie întreag? de localuri, unele ?inute de români, localuri pe care le frecventa mai des.
Nu mult înainte de miezul nop?ii, s-a întâlnit într-un local cu tân?rul Mario Gropp, în vârst? de 17 ani, ?i a b?ut un pahar de vin împreun? cu el, într-un local din Schwabing, cartierul artistic al München-ului. A ie?it din local, împreun? cu Mario Gropp, aproape de miezul nop?ii. Scurt timp dup? ora 1 noaptea, o student? care se ducea acas? l-a descoperit înjunghiat în piept, z?când mort lâng? Mercedesul lui, parcat într-un col? al ora?ului. Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de m?rci, pe care le ridicase de la banc? în aceea?i zi.
Ieri seara, poli?ia l-a arestat pe Mario Gropp, b?nuit de a-l fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Gropp, de?i doar în vârst? de 17 ani, are un cazier judiciar la poli?ia din München. E cunoscut ca un tân?r violent, f?r? domiciliu ?i f?r? slujb?.
A?a s-a terminat scurta ?i str?lucita traiectorie lumeasc? a cometei Chiriac, stins? cu mult înainte de vreme. Închei acest program închinat amintirii lui Cornel, transmi?ând cele mai sincere condolean?e mamei ?i familiei lui, cât si dv., care, ca ?i noi, sunt sigur, c? nu-l ve?i uita niciodat?.
Articol difuzat la Radio Europa Liber?, la data de 5 martie 1975. Material publicat pe site-ul http://www.interioare.go.ro


You must be logged in to post a comment.

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X