Nu voi da aici defini?ii din dic?ionar, nici nu voi face o
expunere ultradoct? din punct de vedere filologic, semiologic sau
literar. Pur ?i simplu, voi încerca s? stabilesc ce înseamn? cultura
din punct de vedere uman ?i spiritual, ?i care ar fi rolul ei pe
ansamblul evolu?iei omenirii.
Înc? din timpurile preistorice, omul cavernelor a sim?it nevoia s?
se exprime prin art?, pictând pere?ii grotelor în care locuia. A fost o
necesitate spontan?, sau "instinctiv?" – de?i, acest termen poate pune
unele probleme, arta însemnând mult mai mult decât instinct
materializat. Nu era o activitate cu utilitate practic? (de?i, unele
cercet?ri antropologice spun c? acele desene ar fi avut ?i un rol
ritual, în sensul îmbun?rii spiritelor animalelor vânate, ?i a
atragerii vânatului). Totu?i, chiar dac? acele picturi au avut ?i o
func?ie ritual?, aceasta nu demonstreaza decât leg?tura organic? ?i spontan?
existent? între art? ?i spiritualitate, chiar ?i la acel nivel primitiv.
Deci, prima form? de cultur? a ap?rut spontan, ?i nu
printr-o luare de atitudine gândit? de c?tre o clas? superioar?.
Desigur, cultura înseamn? mult mai mult decât desenele de pe pere?i,
dar toate celelalte aspecte: dansurile rituale, modul de prelucrare a
uneltelor, chiar ?i formele de organizare tribal?, au ap?rut ?i au
evoluat conform unor necesit??i interne ale comunit??ii
respective, ?i nu printr-o modalitate arbitrar? impus? de p?tura
conduc?toare. Dealtfel, în acele vremuri prima necesitatea, ?i
la conducere ajungeau indivizii care puteau satisface cel mai bine
necesit??ile comunit??ii: nevoia de hran? ?i de protec?ie. Cu alte
cuvinte, indivizii cei mai puternici ?i inteligen?i. Deci, cultura era semnul distinctiv al unei inteligen?e evoluate!
Cu timpul, conceptul de cultur?, ?i respectiv acela de art?, au
evoluat, ?i s-au rafinat, dep??ind aspectul strict utilitar. (De?i,
dup? cum am spus, nici m?car la origini arta nu a avut un aspect strict
utilitar.) Totu?i, s-a p?strat caracterul de baz? al culturii: spontaneitatea.
Ea apare ?i se dezvolt? în mod spontan, în paralel cu dezvoltarea
spiritual? a omului. Cultura diferitelor epoci a reflectat în mod fidel
caracteristicile psiho-socio, ?i am putea spune chiar teologice ale
oamenilor epocii respective.
Antichitatea a d?ruit omenirii cultura formelor, aduse la o
mare perfec?iune. Ne putem gândi în acest sens la sculpturile lui
Phidias ?i Praxitele, la minunatele temple eline ?i romane, la epopeile
lui Homer, ce dovedesc o mare preocupare pentru pentru m?sura
versurilor, ?i ritmul intern al poemului, la unele opere filosofice
care încearc? explicarea naturii lucrurilor v?zute (ex. operele lui
Aristotel, Lucretius, Galen) ?i nev?zute (Pitagora, Platon, Plotin -
despre care vom vorbi mai pe larg pe altmarius2filosofie). Desigur,
exemplele oferite nu sunt decât câteva din imensa ?i valoroasa rezerv?
cultural? a antichit??ii, care a inspirat multe dintre epocile
urm?toare.

În Evul Mediu, preocuparea pentru form? este diminuat?, ?i se ia în considerare mai mult natura intern? a lucrurilor, esen?a,
leg?tura lor cu divinitatea de unde provin toate. Este vorba, desigur,
de influen?a masiv? a cre?tinismului, care muta accentul dinspre
"material" înspre "spiritual". Toata arta european? a Evului Mediu este
o art? cre?tin?: apar stilul bizantin în pictur? ?i arhitectur?,
stilul romanic, stilul gotic (sec.X-XI). Toate sunt stiluri de o mare
concizie ?i sobrietate, dar ?i de o mare frumuse?e, a?a cum o atest?
zeci de catedrale , castele, cl?diri publice.
În filosofie apare ?i se dezvolt?
curentul scolastic (Abélard, Toma de Acquino, Albertus Magnus). În
literatur?, este epoca poemelor cavalere?ti ("Cântecul lui Roland",
"Cântecul Nibelungilor", legendele cavalerilor Mesei Rotunde), dar ?i a
minunatelor sonete de dragoste (Dante, Petrarca), ?i a "Divinei Comedii ".
Dup? aceast? epoc? de revigorare a aspectului spiritual, pe nedrept
numit? "întunecat?" (aceast? denumire datorându-se abuzurilor clerului,
culminând cu Inchizi?ia, ?i ale marilor seniori , ?i neavând nici o
leg?tur? cu cultura), urmeaz? epoca de explozie umanist? a Rena?terii.
Dar, întrucât am spus destule pentru ziua de ast?zi, m? voi opri aici, urmând s? continui acest expozeu într-o postare viitoare. Închei prin cuvintele unui om de cultur? ?i eseist român care exprim? destul de exact motiva?ia scrierii acestui articol:
 
"Respectul fa?? de valoare este democra?ie în sensul cel mai bun." (Mihai Ralea)
 
 


You must be logged in to post a comment.

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X