Dup? cum am promis, continui aici expozeul cu privire la rolul ?i locul culturii īn evolu?ia umanit??ii. Ajunsesem la perioada de mare efervescen?? a Rena?terii.
?i acum, cultura urmeaz? gāndirea ?i sim?irea oamenilor epocii.
Reac?iilor politice ?i sociale la adresa abuzurilor clerului ?i a
absolutismului monarhic le corespunde, īn art?, īntoarcerea la "cultul
formelor", la valorile antichit??ii, considerata "liber?" ?i demn?.
De?i, acest lucru era doar par?ial adev?rat, antichitatea avānd ?i ea
perioade clare de abuzuri ?i despotism! (Dac? este s? ne gāndim numai la
institu?ia sclavagismului).

Totu?i, Rena?terea a d?ruit lumii capodopere īn toate domeniile
artei, indiferent de "punctul de pornire" ("Omul este m?sura tuturor
lucrurilor"). S? exemplificam, ar dura extraordinar de mult, ?i nici nu
am reu?i s? fim exhaustivi. Toata lumea cunoa?te cāteva opere de
Michelangelo Buonarotti, Leonardo da Vinci, Rafael, Tizian, Tintoretto,
minunata arhitectur? renascentist?, muzica de org? ?i clavecin, ce a īnceput s? fie interpretat? īn aceast? perioad?, precum ?i genurile
muzicale vocale: ?ansoneta ?i madrigalul. Filosofia a f?cut ?i ea un
"salt" īnspre valorile antichit??ii, prin ?coala neoplatonic? din
Floren?a, de la curtea lui Lorenzo de Medici (Marsilio Ficino, Pico
della Mirandola), Nicolo Cusanus, ?.a.
Totu?i, de?i umanismul era "nota de baz?" a culturii
renascentiste, aceasta relev? mai mult decat umanism. Aceasta art? a
fost expus?, īn mod paradoxal, ini?ial īn biserici (pictura Capelei
Sixtine, statuia Madonei cu pruncul de la catedrala din Floren?a, etc.)
Era ca ?i cum s-ar fi īncercat o " reconciliere " īntre uman ?i divin,
prin luarea īn considerare ?i a elementului uman, neglijat de c?tre
Evul Mediu. Īn acest sens, Rena?terea nu a ap?rut ca o reac?ie la
"elementul spiritual", sau la religie ca atare, ci la absolutizarea
spiritualului īn dauna umanului, la o gre?it? īn?elegere a religiei,
care a culminat prin abuzurile Inchizi?iei. Īn concluzie, ?i aceast?
etap? a culturii umane a constituit un factor de progres, chiar ?i din
punct de vedere spiritual.
Īn epoca modern?, omul īntrevede noi orizonturi īn toate
domeniile. Gāndirea sa devine din ce in ce mai liber? (de?i, uneori cu
riscul īndep?rt?rii de valorile spirituale fundamentale), apar germenii
dezvolt?rii ?tiin?ei ?i tehnicii (apar locomotiva cu aburi, primele
fabrici mecanizate, armele de foc). Spiritul cercet?tor al omului se īndreapt? acum ?i īnspre domenii pe care le cunoscuse odat?, īn
Antichitate, dar pe parcurs le-a uitat: fizica, chimia, astronomia . Īns? acum, aceste domenii iau o mare dezvoltare, ?i devin chiar baza
societ??ii. Treptat, īnspre secolul dou?zeci, ?i culminānd cu acesta,
stiin?a devine "noua religie". Valorile morale ale societ??ii sunt ?i ele
treptat "adaptate", "modernizate", croite "dupa m?sura omului", ?i nu a
Creatorului s?u.
Īntrucāt aceast? perioad? este prea lung? pentru a oferi exemple
izolate, voi aminti doar trecerea de la curentul clasic īn muzic?, la
cel romantic, de la poezia "cu form? fix?" la la cea care nu mai
respecta chiar atat de strict regulile versifica?iei, punānd accent pe
tr?iri (iar mai tārziu, īn secolul XX, apare "versul alb"), de la
pictura academic?, manierist? ?i clasic?,  la impresionism,
neoimpresionism, prerafaeli?i, dadaism, expresionism, etc.
Toat? aceast? (totu?i) succint? ?i neprofesioanl? trecere īn
revist? a atātor epoci ?i stiluri a avut scopul de a demonstra faptul
c? aceast? contestat? cultur?, de atātea ori īnvinuit? de "promovarea
elitismului īn dauna naturalului", sau de a fi fost "unealta clasei
conduc?toare īn īnrobirea poporului" (al?turi de religie) , este, de
fapt, o emana?ie a spiritului uman, ca un fel de respira?ie a sa. Sau, un mod de exprimare
a realit??ilor de ordin psihologic, social, politic, chiar mitologic
sau teologic, la fel ca ?i vorbirea, sau limbajul mimicii.
Desigur, ea este ?i o unealt?: o unealt? prin care se
exprim? realit??ile v?zute de Spirit, de Sinele Superior al omului, īn
lumea de zi cu zi. Arta – mare art?, desigur – relev? o leg?tur? mai
strāns? a artistului respectiv cu Divinitatea, ?i capacitatea acestuia
de a accesa acea Lume a Formelor, sau a Ideilor platonice, de care am
mai vorbit, ?i despre care vorbe?te ?i Brāncu?i, numind-o "lumea
esen?elor". Nu exist? popor, sau societate uman?, care s? fi fost
viabil f?r? o form? de cultur? ?i art? – adic?, f?r? s? aduc? dovada
elev?rii spiritului s?u pān? la a fi capabil s? "perceap?" relit??i
transcendente. Parafrazānd o frumoas? afirma?ie despre poezie a lui
Marin Preda din "Cel mai iubit dintre p?mānteni", putem spune ?i noi:
"Cultura e sāngele unui popor care curge subteran prin veacuri ?i īl face nepieritor."
Desigur, amendamentul care poate fi f?cut este c? nu trebuie valorizat?
cultura īn dauna iubirii, ?i a gesturilor omene?ti simple. Dar, oamenii
de adev?rat? cultur? au fost ?i oameni sensibili, preocupa?i pān? la
durere de soarta celor mul?i (?i, am vorbit īn acest sens pān? acum,
pe blogurile altmarius, despre Eminescu, Steinhardt, Noica, Malraux,
Simone Weil, Saint-Exupery- ca s? cit?m doar cāteva nume
reprezentative.) Īn plus, mul?i dintre ei proveneau din popor, ?i nu
din sānul "aristocra?iei". (S? amintim oare, din nou, scriitorii no?tri
??rani, sau compozitorii sili?i s? ī?i duc? via?a de la o zi la alta,
la cheremul bun?voin?ei binef?c?torilor nobili – Bach, Mozart,etc.?)
Concluzia care se impune este aceea c?, a nu pre?ui cultura, īnseamn?
de fapt a nu pre?ui sufletul, ?i spiritul uman, care au creat atātea
valori. Dup? cum am spus mai sus, un popor f?r? cultur? nu este un
popor "viabil" pe scena istoriei. Imperiul Roman s-a pr?bu?it atunci
cānd arta, filosofia, chiar ?tiin?a, au fost atinse de corup?ie ?i
degradare, ?i s-a pierdut sensul adev?ratelor valori. Valorizarea
spiritului r?zboinic īn dauna celui creator, ?i corup?ia moral?, au
adus sfār?itul unui imperiu secular. La fel, celelalte imperii ap?rute
sporadic pe scena istoriei, ?i īntemeiate doar prin cuceriri militare:
Imperiul mongol , otoman, chiar ?i cel napoleonian, nu au avut via??
lung?. Aceste imperii, de?i aveau puterea, nu aveau "suflet",
substan??, erau ca un trunchi de arbore rezistent pe dinafar? ?i gol īn
interior.
Īn speran?a c? aceast? lung? "demonstra?ie" nu v-a plictisit,
īnchei prin cuvintele unui mare om de cultur?, artist plastic
contemporan, referitoare la valoarea atemporal? a artei:
 
"Faptul estetic este ceva tot atāt de evident, de imediat, tot atāt de indefinibil ca ?i dragostea." (Marcel Chirnoag?)

 



You must be logged in to post a comment.

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X