Comemorarea zilei: Rabindranath Tagore

7 August 2009

Rabindranath Tagore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare


Rabindranath Tagore


Rabindranath Tagore

Medalia Premiului Nobel

Rabindranath Tagore , numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 6 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.

Cuprins

[ascunde]

//

Bookmark: Motiva.C5.A3ia_Juriului_Nobel

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete şi
frumoase, prin care, cu un meşteşug desăvârşit, a izbutit să facă din
gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezeşti, o parte
integrantă a literaturii occidentale
".
Bookmark: Date_biografice

[modifică] Date biografice

Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mişcării "Brahmo
Samaj", Tagore a crescut într-o famile de artişti şi reformatori
sociali şi religioşi, opuşi sistemului castelor şi favorabili unei
ameliorări a condiţiei femeii indiene. Tagore şi-a făcut studiile la Calcutta şi în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului,
aderă la mişcarea naţionalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca
poet, cât şi ca filosof, însă aceste două calităţi sunt greu de separat
în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educaţiei şi, în 1921, reorganizează Universitatea "Vishba-Bharati" din Shantiniketan, unde însuşirea culturii indiene este accesibilă atât studenţilor indieni, cât şi celor străini. În 1951
a fost recunoscută ca Universitate internaţională de stat. A început să
scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise
în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuşi în limba engleză.
A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a
scris poezii, povestiri, romane, drame şi eseuri filosofico-pedagogice.
Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii "Grădinarul" sau "Ofranda lirică" (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul "Căminul şi lumea" (1910), drama "Oficiul poştal" (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate şi reflectă admiraţia pentru natură şi pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913).
Bookmark: Opera

[modifică] Opera

Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba
bengali cât şi în limba engleză, în care şi-a tradus unele opere
concepute în bengali. Opere apărute în limba engleză:
Bookmark: Poeme_.C3.AEn_proz.C4.83

[modifică] Poeme în proză

  • Gitanjali (1912)
  • The Gardener (1913)
  • Fruit-Gathering (1916)
  • The Fugitive (1921)
Bookmark: Teatru

[modifică] Teatru

  • Chitra (1913)
  • The King of the Dark Chamber (1914)
Bookmark: Povestiri

[modifică] Povestiri

  • HungryStones and Other Stories (1916)
  • Mashi and Other Stories (1918)
  • Broken Ties (1925)
Bookmark: Romane

[modifică] Romane

  • The Home and the World (1919)
  • The Wreck (1921)
  • Gora (1924)
Bookmark: Eseuri

[modifică] Eseuri

  • Sadhana (1914)
  • The Religion of Man (1931)
Bookmark: Leg.C4.83turi_externe

[modifică] Legături externe

Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Rabindranath Tagore.
Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Rabindranath Tagore
 

 

  • Share/Bookmark

Aniversarea zilei – Gellu Naum

2 August 2009

ATHANOR

Dintr-un străvechi gest ars
de patru mii de ani

Foşnet al cenuşii memorie stinsă a focului
peste tatuajele de calcar
cămăşi de apă limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al găleţilor căzute în fântâni

dar toate acestea se petreceau sub o pătlagină
şi într-o bună zi el a ieşit să vadă

deasupra noi şedeam lângă araci
şi cârlionţii ni se întindeau spre ei

groapa de var se cam părăginise
prin ceaţă umblau păsările ameninţătoare ale somnului

noi ne feream pe cât puteam
şi el ne rezema cu ochii

Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucureşti. Este fiul poetului
Andrei Naum (mort în luptele de la Mărăşeşti) şi al Mariei Naum.
Între 1933 şi 1937 urmează cursurile Universităţii din Bucureşti,
studiind filozofia. În 1938 pleacă la Paris (la îndemnul prietenului
său, pictorul Victor Brauner, pe care-l cunoscuse în 1936), unde îşi
continuă studiile de filozofie la Sorbona, pregătind un doctorat despre
Abélard. Prin intermediul lui Brauner ia contact cu grupul suprarealist
francez animat de André Breton.

În 1939 se întoarce în ţară, unde va fi mobilizat şi trimis pe frontul
de Răsărit. Profund marcat de experienţa războiului, se îmbolnăveşte
grav în 1944, fiind demobilizat.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu
Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui
activitate, deosebit de intensă între anii 1945 -1947, îl va face pe
Breton să afirme: "Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti". După
decembrie 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist ca unică
formă de exprimare, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o
lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere.

Între 1950 şi 1953 predă lecţii de filozofie la Institutul Agronomic,
iar mai apoi îşi cîştigă existenţa din traduceri (Diderot, Stendhal,
Hugo, Dumas, Jules Verne, Gracq, Prévert, Char, Kafka, Beckett).

După 1968 poate publica din nou. Universul lui poetic singular şi forţa
talentului său, pregnante în volumele care se succed începînd cu acest
an, îi vor aduce o binemeritată, dar tîrzie recunoaştere.

Se retrage la Comana, împreună cu soţia sa Lyggia (născută
Alexandrescu), cu care se căsătorise în 1946 şi care va deveni
personajul emblematic al volumului Zenobia, publicat în 1985. Aici, pe
"malul albastru", va continua să-şi scrie poemele.

După 1990 este invitat să susţină lecturi publice în Germania, Franţa,
Olanda şi Elveţia. Opera sa este tradusă în principalele limbi de
circulaţie internaţională, la edituri prestigioase, fiind încununată cu
premii importante. În 1995 a fost timp de un an bursier DAAD la Berlin.

Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001, dispariţia sa fiind resimţită ca o mare pierdere pentru poezie.

Premii şi distincţii
1958 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii, Bucureşti
1968 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri, Bucureşti
1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, Bucureşti
1986 Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară, Bucureşti
1992 Premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu”, Botoşani
1992 Premiul Republicii Zair pentru poezie străină, Kinshasa
1995 Premiul Fundaţiei Culturale Române pentru excelenţă artistică, Bucureşti
1997 Premiul revistei Flacăra „Magician al cuvântului”, Bucureşti
1999 Premiul european de poezie, Münster
2002 Titlul de „Cavaler al Literaturii” acordat de Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte Oradea (ASLA)
2002 The American Romanian Academy Arts Award

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A