Stefan Lupascu

August 11, 2010 | Leave a Comment

Articol publicat in: Cultura


Na?tere – 11 august 1900
Bucure?ti
Deces – 7 octombrie 1988
Paris
Profesiune – filosof
Na?ionalitate – român? ?i francez?
Perioad? activ?
ca scriitor – interbelic?, postbelic?
Genuri – filosof
Oper?/e de debut – Experien?a microfizic? ?i gândirea uman?
Influen?e – Aristotel, Henri Bergson, G.W.F. Hegel, Georg Cantor, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Albert Einstein
A influen?at pe – Gaston Bachelard, Basarab Nicolescu, Jean-Jacques Wunenburger, Alain Bosquet

?tefan Lupa?cu, (fr. Stéphane Lupasco, n. 11 august 1900, Bucure?ti, d. 7 octombrie 1988, Paris) este un filosof român de limb? francez?.

Via?a ?i cariera
Se na?te la 11 august 1900 în Bucure?ti. Provine dintr-o familie de boieri moldoveni, tat?l s?u fiind politician ?i avocat.

În 1916 ajunge în Fran?a, unde va tr?i pân? la sfâr?itul zilelor sale. Studiaz? la Lycée Buffon, Paris. În 1920 î?i sus?ine bacalaureatul.

Între anii 1924-1927, studiaz? filosofia, biologia ?i fizica (cu Louis de Broglie) la Sorbona, unde se ?i licen?iaz? în 1928. În 1926 public? la Paris primul ?i singurul s?u volum de poezii – Dehors….

Se c?s?tore?te, la Paris, cu Georgette Ghica, în 1929.

În 1935 public? prima sa opera filosofic?, teza de doctorat intitulat? Du devenir logique et de l’affectivité, sus?inut? la Sorbona, sub conducerea lui Abel Rey. Teza este publicat? în dou? volume: Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit ?i Essai d’une nouvelle théorie de la connaissance. Public?, în acela?i an, o tez? complementar? – La physique macroscopique et sa portée philosophique.

Se c?s?tore?te a doua oar?, cu Yvonne Bosc (1937).

În 1940 public? în România Experien?a microfizic? ?i gândirea uman?, la Funda?ia Regal? pentru Literatur? ?i Art?. Cartea este tradus? în edi?ie francez? sub titlul L’expérience microphysique et la pensée humaine (P.U.F., Paris, 1941).

În 1944, în timpul celui de Al doilea R?zboi Mondial, încearc?, f?r? succes, s? îl scoat? pe prietenul s?u, poetul Benjamin Fondane, din lag?rul de concentrare de la Drancy. Poetul este îns? deportat la Auschwitz, unde va muri executat în camera de gazare.

Dup? r?zboi, în 1946, ?tefan Lupa?cu este numit cercet?tor la C.N.R.S. (Centre national de la Recherche Stientifique), la sec?iunea epistemologie.

În 1947 îi apare volumul Logique et contradiction.

În 1951 public? Le principe d’antagonisme et la logique de l’énergie – Prolégomènes à une science de la contradiction. În paginile acestei c?r?i î?i enun?? pentru prima dat? principiul antagonismului, pe bazele c?ruia fundamenteaz? o logic? non-aristotelic? (a ter?ului inclus).

În 1952, candideaz?, f?r? success, la Collège de France.

În 1953 prime?te titlul de Ofi?er al Academiei Na?ionale de Educa?ie.

În 1960 apare Les trois matières, carte prin intermediul c?reia Lupa?cu se face cunoscut ?i apreciat pe plan interna?ional. Începe procesul de traducere a operei sale în diferite limbi (spaniol?, german?, italian?, portughez?, român?). Acestei c?r?i îi urmeaz?: L’énergie et la matière vivante (1962); Science et art abstrait ( 1963); La tragédie de l’énergie (1970); Qu’est-ce qu’une structure ? (1971); Du rêve, de la mathématique et de la mort (1971); L’énergie et la matière psychique (1974).

Opera sa a fost admirat? de-a lungul timpului de c?tre diferi?i oameni de ?tiin??, filosofi, poe?i, pictori, teologi, printre care se num?r?: Bernard d’Espagnat, Basarab Nicolescu,Edgar Morin, Gilbert Durand, Georges Mathieu, Salvador Dali, Michel Camus, Thierry Magnin etc.

În 1976, i se graveaz? o medalie de c?tre James Guitet (Club Français de la Médaille), pe o fa?? aflându-se efigia lui ?tefan Lupa?cu, iar pe cealalt? fa?? formulele fundamentale ale logicii ter?ului inclus.

Îi apar Psychisme et sociologie (1978) ?i L’univers psychique (1979).

În 1984 prime?te premiul Academiei Americane de Arte ?i ?tiin?e.

În 1986 public? ultima sa carte, L’homme et ses trois éthiques, în colaborare cu Solange de Mailly-Nesle ?i Basarab Nicolescu.

În 1987 devine membru fondator al Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires (C.I.R.E.T.).

Moare la 7 octombrie 1988.

Activitatea jurnalistic?
În timpul vie?ii a fost redactor la revista “Revue philosophique”, Paris; membru al comitetului de redac?ie al revistei Ring des Arts (Cercul de Art? Contemporan?, Zürich), apoi membru consiliului de redac?ie al revistei “3e Millénaire”.

Opera
Lucr?ri publicate
?Dehors…, poezii (Stock, Paris, 1926)
?Du devenir logique et de l’affectivité, tez? de doctorat în 2 volume: vol. I – Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit, vol. II – Essai d’une nouvelle théorie de la connaissance (Vrin, Paris, 1935)
?La physique macroscopique et sa portée philosophique (Vrin, Paris, 1935)
?Experien?a microfizic? ?i gândirea uman? (Funda?ia Regal? pentru Literatur? ?i Art?, 1940)
?Logique et contradiction (P.U.F., Paris, 1947)
?Le principe d’antagonisme et la logique de l’énergie – Prolégomènes à une science de la contradiction (Coll. “Actualités scientifiques et industrielles” , n° 1133, Paris, 1951)
?Les trois matières (Julliard, Paris, 1960)
?L’énergie et la matière vivante (Julliard, Paris, 1962)
?Science et art abstrait (Julliard, Paris, 1963)
?La tragédie de l’énergie (Casterman, Paris, 1970)
?Qu’est-ce qu’une structure ? (Christian Bourgois, Paris, 1971)
?Du rêve, de la mathématique et de la mort (Christian Bourgois, Paris, 1971)
?L’énergie et la matière psychique (Julliard, Paris, 1974)
?Psychisme et sociologie (Casterman, Paris, 1978)
?L’univers psychique (Paris, Denoël-Gonthier, Coll. “Médiations”, 1979)
?La topologie énergétique (în Pensées hors du Rond, La Liberté de l’esprit. 12: 13-30. Paris, Hachette, 1986)
?L’homme et ses trois éthiques, în colaborare cu Solange de Mailly-Nesle ?i Basarab Nicolescu (Le Rocher, Coll. “L’esprit et la matière”, Paris, 1986)
Concep?ia filosofic?
Fundamentele ?tiin?ifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativit??ii, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarit??ii (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor – J. Uhlenbeck ?i S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ?.a. Aceste descoperiri sunt gr?itoare din punctul de vedere al substan?ialit??ii discursului lupascian, deoarece ele înf??i?eaz? multitudinea de forme prin care devine vizibil dualismul experien?ei microfizice, pe baza c?ruia se valorific? noua semnifica?ie a conceptului de contradic?ie[1].

Pe deplin con?tient de faptul c?, în lumina noilor descoperiri ?tiin?ifice, procesul cunoa?terii trebuie refondat din punct de vedere logic ?i epistemologic, Lupa?cu lanseaz? ipoteza unei valid?ri ?i valoriz?ri a naturii contradic?iei, acordându-i acesteia rolul de factor euristic cu mare putere predictiv? în domeniul cunoa?terii ?tiin?ifice. Iar acest lucru nu îl putea realiza decât dac? î?i asuma riscul de-a relaxa fundamentarea filosofic? absolutist? a logicii aristotelice. În acest sens, edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un r?spuns la urm?toarea întrebare: “ce se va întâmpla dac? se neag? caracterul absolut al principiului non-contradic?iei, dac? se introduce contradic?ia, o contradic?ie ireductibil? în structura, func?iile ?i opera?iile înse?i ale logicii?”[2].

În viziunea tradi?ional?, contradic?ia semnala o situa?ie anormal? în cadrul unei teorii, anomalie asociat? cu un impediment în aflarea legilor exacte ale naturii ?i care, în consecin??, trebuia numaidecât s? fie înl?turat. Lupa?cu se distinge net de aceast? atitudine, valorizând contradic?ia, din punct de vedere logic ?i epistemologic, ca pe un dat intrinsec oric?rei achizitii ?tiin?ifice ?i ca pe un factor propulsor în progresul cunoa?terii. În limitele acestor considera?ii, logica revendicat? de Lupa?cu este definit? ca: “?tiin?a prim? a dinamismelor contradictorii din orice experien??” [3], ceea ce implic? urm?ri notabile în problema cunoa?terii. Logica cunoa?terii sau experien?a ?tiin?ific? se constituie în urma unor observa?ii capitale:

i) Operatorul ?i operatul logice sunt actualizarea ?i virtualizarea (poten?ializarea) valorilor logice . Valorile logice sunt v?zute prin prisma opera?iei de actualizare care afecteaz? direct “operatul” sau valoarea poten?ializat?.

ii) Subiectul ?i obiectul sunt produse func?ionale ale opera?iei logice . No?iunile de subiect ?i obiect nu preced ?i nu condi?ioneaz? procesele de actualizare ?i virtualizare , ci sunt derivate ale lor. Subiectivizarea rezult? din actualizare, în timp ce obiectivizarea rezult? din virtualizare. Ceea ce se subiectivizeaz? actualizându-se, respectiv ceea ce se obiectivizeaz? virtualizându-se sunt identitatea sau afirma?ia identificatoare ori diversitatea sau nega?ia diversificatoare. Valorile logice au deci, propriet??ile constitutive ale actualiz?rii, poten?ializ?rii, subiectiviz?rii ?i obiectiviz?rii, subiectul ?i obiectul dovedindu-se a fi func?ii ale opera?iilor.

iii) Cunoa?terea ?i necunoa?terea, realul ?i irealul sunt fenomene func?ionale ale opera?iei logice. Orice proces de cunoa?tere al unui anumit obiect presupune dispari?ia din con?tiin?a subiectului cunosc?tor a cunoa?terii de sine: “Consacrat în întregime observa?iei cut?rui eveniment [...], pe masur? ce observa?ia m? acapareaz?, dispar ca observator”[4] în consecint?, în orice proces cognitiv exist? un subiect al necunoa?terii ?i un obiect al cunoa?terii. Experien?a logic? se caracterizeaz? astfel prin intermediul a dou? tipuri de logic?: cea subcon?tient?, activ?, a actualiz?rilor ?i subiectiviz?rilor, a subiectelor ?i cea con?tient?, pasiv?, a virtualiz?rilor, a obiectiviz?rilor sau a obiectelor. În cadrul acestui demers, no?iunea de realitate semnific? obiectivitatea unui dat, iar cea de irealitate exprim? subiectivitatea sa.

Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda gnoseologic? ?i epistemologic? edificat? de Lupa?cu, menit? s? confirme valabilitatea unei abord?ri non-identitare ?i contradictoriale asupra realit??ii. Metoda pe care Lupa?cu ?i-a întemeiat întreaga construc?ie filosofic? const? în formularea unui postulat ?i a unui principiu pe baza c?rora se fundamenteaz? un limbaj axiomatizat, o logic? ce nu mai ?ine cont, cel pu?in în aparen??, de principiile logicii aristotelice. Logica lui Lupa?cu define?te natura energiei ?i comport? trei orient?ri principale valabile atât în cadrul elementelor cât ?i în cele ale opera?iilor logice. Prin intermediul acestei logici, Lupa?cu î?i revendic? dreptul de-a relativiza non-contradic?ia afirmând c? Tertium non datur (excluderea ter?ului) trebuie s? fie înlocuit cu tertium datur (includerea ter?ului).

A?adar, în Principiul antagonismului ?i logica energiei, postulatul logicii contradictoriului este enun?at astfel: “Oric?rui fenomen, sau element, sau eveniment logic, ca ?i judec??ii care îl gânde?te, propozi?iei care îl exprim? sau semnului care îl simbolizeaz?: lui e, de exemplu, trebuie s?-i fie asociat întotdeauna, structural ?i func?ional, un antifenomen, sau antielement, sau antieveniment logic, ?i deci o judecat?, o propozi?ie, un semn contradictoriu: non-e sau ?”[5]. Aceste dou? elemente, e ?i ?, au proprietatea de-a se actualiza ?i poten?ializa periodic astfel încât actualizarea unuia condi?ioneaz? indispensabil poten?ializarea celuilalt. Se înlocuie?te astfel principiul de baz? al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice a contradictoriului.

Dac? p • non-p era expresia unei inconsisten?e în logica clasic?, Lupa?cu nuan?eaz? legile acestei logici prin intermediul conjunc?iilor contradic?ionale de baz?: eA ? ?P; ?A ? eP; eT ? ?T. În aceast? expresie, A semnific? actualizarea, P poten?ializarea iar T o stare nici actual?, nici poten?ial? – T ? ~A~P. Starea a treia justific? faptul c? elementele e ?i ? pentru-a trece din starea de actualizare în cea de poten?ializare, sau invers, trebuie s? se afle cu necesitate într-un stadiu în care nu sunt nici actuale, nici poten?iale fa?? de elementele lor contradictorii. Prin urmare, nu exist? actualizare absolut? sau poten?ializare riguroas? a unui constituent în detrimentul celuilalt. Din postulatul logicii contradictoriului se deduc trei disjunc?ii, trei dialectici, trei tipuri de silogisme ?.a. care în câmpul logicii opera?iilor iau formele urm?toarelor implica?ii:

[(?A) ?A (~?P)] ? [(?A) ~?P (?P)]
(?A) ? (~?P) [(?A) ~?A (~?P)] ? [(?A) ?T (~?P)]

[(?A) ?T (~?P)] ? [(?A) ~?T (~?P)]

[(~?A) ?A (?P)] ? [(~?A)] ~?P (?P)]
(~?A) ? (?P) [(~?A) ~?A (?P)] ? [(~?A) ?P (?P)]

[(~?A)] ?T (?P)] ? [(~?A) ~?T (?P)]

[(?T) ?A (~?T)] ? [(?T) ~?P (?T)]
(?T) ? (~?T) [(?T) ~?A (~?T)] ? [(?T) ?T (~?T)]

[(?T) ?T (~?T)] ? [(?T) ~?T (~?T)]

Unde: ? = implica?ie, ~? = non-implica?ia sau implica?ia negativ?.

Desf??urarea acestor implica?ii este în chip necesar transfinit?, dovada evident? a acestui lucru fiind aceea c? o implica?ie, indiferent dac? este afirmativ? sau negativ?, nu poate fi actualizat? riguros, implicând la rândul ei o implica?ie contradictorie. Cu alte cuvinte, în demersul filosofic al lui Lupa?cu, relativismul epistemologic ?i logico-ontic este garan?ia succesiunii transfinite a logicului ?i a realit??ii. Observ?m în tabelul deduc?iilor c? fiecare dintre cele trei implica?ii se divid în alte trei implica?ii mai complexe ?.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezint? o importan?? deosebit?:

[(?A) ?A (~?P)] ? [(?A) ~?P (?P)];

[(~?A) ~?A (?P)] ? [(~?A) ?P (?P)];

[(?T) ?T (~?T)] ? [(?T) ~?T (~?T)].

i) Prima implica?ie reprezint? o actualizare progresiv? a implica?iei pozitive ?i o poten?ializare treptat? a implica?iei negative;

ii) A doua, o actualizare ascendent? a implica?iei negative ?i o poten?ializare direct propor?ional? a implica?iei pozitive;

iii) A treia red? nici-actualizarea, nici-poten?ializarea celor dou? implica?ii contradictorii.

Acestea sunt orto-deduc?iile, opera?ii definite ca succesiuni convergente de implica?ii ale implica?iilor fundamentale. Orto-deduc?ia pozitiv? sau identificatoare este ansamblul de implica?ii orientat? asimptotic spre polul logic imposibil în care se actualizeaz? infinit implica?ia pozitiv?. Aceasta alc?tuie?te structura teoriei fizice clasice, a cauzalit??ii acesteia ?i a experien?ei matematice corespondente. Orto-deduc?ia negativ? sau diversificatoare eviden?iaz? actualizarea implica?iei negative ?i poten?ializarea celei pozitive, este opera?ia invers? care semnaleaz? faptul c? excluziunea sau leg?tura negativ? organizeaz? structura logicului conform unei cauzalit??i a variantului, ori a ira?ionalului . Aceast? deduc?ie reprezint? osatura logicii vie?ii, care face continuu recurs la apari?ia diversit??ii fenomenului vital, biologic. Orto-deduc?ia cuantic? este descris? de al treilea lan? de implica?ii, aflate în starea T, într-un echilibru simetric care actualizeaz? contradic?ia. Aceasta are semnifica?ia cauzalit??ii dialectice ?i sistematice care d? forma unei a treia materii, materia T, un tip de materie-surs? din care se genereaz? celelalte dou? materii divergente, fizic? ?i biologic?. Celelalte ?ase implica?ii de implica?ii reprezint? ceea ce Lupa?cu denume?te para-deduc?ii . Acestea, spre deosebire de orto-deduc?ii, nu au o orientare spre un anumit pol – al actualiz?rii, poten?ializ?rii, sau al st?rii T. Orto-deduc?iile nu se pot lipsi de para-deduc?ii ?i invers, ?i unele ?i celelalte sunt articula?iile logicii contradictoriului.

Pe baza acestor considera?ii, Lupa?cu ne propune distingerea a trei tipuri de spa?io-temporalitate: unul orientat spre actualizarea identit??ii ?i poten?ializarea diversit??ii, altul invers, în care se actualizeaz? diversitatea ?i se poten?ializeaz? identitatea ?i unul contradictorial, denumit ?i spa?iul T sau spa?iul cuantic. Spa?iul ?i timpul nu sunt deci, nici realit??i independente ?i absolute, nici intui?ii a priori ale sensibilit??ii, precum a sus?inut Immanuel Kant, ci “crea?ii continue ale fecundit??ii deductive a contradictoriului sau a energiei”[6].

Principiul antagonismului ?i logica implicat? de acesta, ca ?i exprim?rile ?i formaliz?rile echivalente ale principiului ?i, nu în ultimul rând, consecin?ele constituirii logicii contradictoriului au valoare de prolegomene la un discurs care aduce cu sine o noutate ?i mai radical?: trionticitatea .

Miezul tare al discursului lupascian const?, a?adar, în ideea de trionticitate, consolidat? pe baza delimit?rilor anterioare. Teza conform c?reia realitatea este structurat? pe trei niveluri de materialitate a fost publicat? în 1960, în eseul Cele trei materii, oper? de maturitate filosofic? care a impresionat foarte mul?i gânditori ai vremii, unul dintre ei considerându-l: “Discursul asupra metodei din timpurile noastre”[7].

Pentru-a demara proiectul unei viziuni triontice asupra lumii, Lupa?cu porne?te de la câteva premise fundamentale: materia este forma “unei sistematiz?ri energetice dotat? cu o anumit? rezisten??”[8], prin urmare orice obiect al cunoa?terii ni se prezint? ca un sistem sau ansamblu de evenimente energetice, orice sistem fiind rezultatul echilibr?rii variate dintre for?ele antagoniste constituente. Legea sine qua non a oric?rei sistematiz?ri este deci aceea c? aceasta nu poate fi posibil? f?r? luarea în calcul a conflictului s?u inerent, tocmai de aceea principiul esen?ial al logicii energiei se nume?te principiul antagonismului. În acest registru conceptual, Lupa?cu reac?ioneaz? idiosincrasic la orice tip de monism: nu este posibil? existen?a vreunui sistem experimental simplu sau primar care s? limiteze definitiv întreaga realitate, orice sistem este un sistem de sisteme care, la rândul lui, nu poate exista altfel decât în câmpul de manifestare al unor rela?ii de antagonism. Complexitatea acestor rela?ii formatoare este direct propor?ional? cu complexitatea sistemelor de sisteme luate în calcul. Examinarea acestor sisteme complexe, înf??i?eaz? “trei orient?ri privilegiate” ale sistematiz?rii energetice care organizeaz? materia în trei tipuri de structuri. Sunt deci posibile: un sistem sau un sistem de sisteme cu antagonism simetric, al st?rii T ?i alte dou? sisteme aflate în echilibru disimetric, inverse unul altuia, dominate de un anumit dinamism sau sistem în care rela?iile de antagonism sunt mai slabe, ceea ce le confer? acestora un aspect mai pronun?at de materialitate . Cele trei sistematiz?ri posed? logici sau orient?ri logice proprii cu legi specifice fiec?reia, cu tipuri de metode conceptuale ?i tehnice menite s? ajute procesul cunoa?terii lor. Cele trei materii sunt deci: materia-energie (macro)fizic? (corespunz?toare orto-deduc?iei pozitive), materia-energie biologic? (corespunz?toare orto-deduc?iei negative), materia-energie cuantic? (corespunz?toare orto-deduc?iei cuantice) similar? energiei psihice.

Men?ion?m c? acestor trei tipuri de materii le corespund trei tipuri de cauzalitate, trei tipuri de spa?io-temporalitate, trei tipuri de sisteme ?i sistemogeneze, trei tipuri de structuri ?i tot atâtea tipuri de dialectici.

Umanul este, în concep?ia lui Lupa?cu, exponentul ontic al dialecticii T iar tripla sa structurare : fizic?, biologic? ?i psihic? îl singularizeaz? în ansamblul lumii ca manifestare plenar? a materiei – energie. ?i aici, polarizarea între cele trei constante: A, P, T, este criteriul de disociere dintre diferitele aspecte ale sale: psihismul, esteticul, eticul, religiosul.

Ad?ug?m faptul c? nimic nu este exclus în filosofia lui Lupa?cu, nici m?car actul excluderii. Dincolo de toate acestea, este evident faptul c? logica sa energetic? este de fapt o ontologie sau o onto-logic? atotcuprinz?toare în care se disociaz? trei dimensiuni ale dinamismului. Iar aceast? construc?ie teoretic?, în ciuda delimit?rilor explicite ale autorului, este cât se poate de consistent? ?i de coerent? din punct de vedere logic, tocmai de aceea poate fi considerat? o filosofie non-contradictorie a contradictoriului.

Concepte cheie
?antagonism energetic
?dinamism
?ter? inclus’
?tridialectic?
?trionticitate
Citate din opera lui ?tefan Lupa?cu
„ “Cine st?pâne?te contradic?ia [...], st?pâne?te lumea.” ”
—?tefan Lupa?cu, Tragedia energiei

„ “Nu materia con?ine o dialectic? [...], ci dialectica este cea care creeaz? materia.“ ”
—?tefan Lupa?cu, Logica dinamic? a contradictoriului

„ “Dac? exist? energie, exist? antagonism, contradic?ie ?i sistem.” ”
—?tefan Lupa?cu, Cele trei materii

„ “Totul este legat în lume [...], bineîn?eles, dac? lumea e logic?.” ”
—?tefan Lupa?cu, Principiul antagonismului ?i logica energiei

Afilieri
În timpul vie?ii
?Membru al Societ??ii Franceze de Filosofie
?Membru al Grupului Francez de Istorici ai ?tiin?ei
?Membru al Societ??ii Franceze de Estetic?
?Membru de onoare al Academiei Americane de ?tiinte ?i Arte
?Membru fondator al Centrului Interna?ional de Cercet?ri ?i Studii Transdisciplinare (C.I.R.E.T.)
Post mortem
În 1991 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Opinii despre ?tefan Lupa?cu
„ “Lupa?cu este cel mai mare gânditor al secolului al XX-lea ?i las? cu mult în urma lui pe de-alde Sartre, Husserl, Merleau-Ponty ?i al?i succesori ai fenomenologiei, ori ai structuralismului.” ”
—Georges Mathieu

„ “Reconcilierea ?tiin?ei ?i a filosofiei, [...] nevoia de a dota ?tiin?a cu o teorie capabil? s? îmbr??iseze fenomenele înregistrate – nu exist? un contemporan care s? i se fi d?ruit cu mai mult? pasiune decât ?tefan Lupa?cu.” ”
—Alain Bosquet, Stéphane Lupasco et les trois matières

„ “Metodologia sa [a lui ?tefan Lupa?cu] de gândire ?i interpretare a lumii î?i propune s? abordeze epistemologic aproape toate domeniile realit??ii ?i cunoa?terii umane.” ”
—Vasile Sporici, Postfa?? la Logica dinamic? a contradictoriului

„ “Într-o lume în care filosofia se face cu istoria filosofiei, adic? prin autofecunda?ie, mergând pân? la autodevorare (Heidegger), [...], el (?tefan Lupa?cu) aduce prospe?imea ?i ingenuitatea unui principiu pe care nu l-a scos din istoria filosofiei, nici din ?tiin?e, dar pe care îl rabate asupra amândurora.” ”
—Constantin Noica, Cuvânt înainte la Logica dinamic? a contradictoriului



You must be logged in to post a comment.

Name (required)

Email (required)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X